Costurile la care se împrumută guvernele din întreaga lume au urcat în ultimele zile la cele mai ridicate niveluri din ultimii ani, pe fondul temerilor că războaiele, declinul demografic și efectele greu de anticipat ale schimbărilor tehnologice pun o presiune tot mai mare asupra finanțelor Statelor Unite, informează Politico . Efectele se resimt și pe piețele financiare europene, deoarece guvernele din Europa concurează cu Washingtonul pentru capitalul disponibil la nivel mondial.
Competiția a devenit și mai puternică anul acesta, după ce marile companii americane de tehnologie au împrumutat sute de miliarde de dolari pentru investiții în inteligența artificială. Datoria SUA pune presiune pe costurile de împrumut din Europa Costurile de împrumut ale Germaniei pe 10 ani, un reper pentru restul Europei, au atins la începutul acestei săptămâni cel mai ridicat nivel din 2011. Creșterea a venit după ce temerile privind inflația și adâncirea deficitului bugetar al SUA au împins randamentul obligațiunilor americane de Trezorerie pe 30 de ani la cel mai ridicat nivel din ultimii 19 ani.
Presiunea a fost amplificată de vestea că datoria guvernului american a depășit 40. 000 de miliarde de dolari. În aceste condiții, multe guverne din UE s-ar putea confrunta cu presiuni suplimentare pentru a majora taxele sau a reduce cheltuielile, chiar în timp ce încearcă să aloce mai mulți bani pentru apărare.
Problema va deveni mai vizibilă odată cu pregătirea bugetelor pentru anul viitor. În țări precum Franța, Spania și Italia, situația ar putea influența și alegerile din 2027, care se anunță oricum tensionate. Franța este printre cele mai vulnerabile Faptul că Franța nu a reușit să își corecteze finanțele publice de-a lungul anilor a erodat treptat încrederea investitorilor.
Aceștia cer acum randamente mai mari pentru obligațiunile franceze decât pentru titluri similare emise de Italia. În consecință, Parisul este deosebit de vulnerabil la un fenomen care afectează aproape toate capitalele europene, cunoscut sub numele de risc de refinanțare. Majoritatea țărilor europene au acumulat datorii uriașe în ultimii 20 de ani, iar crizele periodice, precum pandemia sau criza financiară din 2008, au amplificat deteriorarea constantă și pe termen lung a finanțelor publice, provocată de creșterea cheltuielilor pentru sănătate și pensii.
Datoria sectorului public din zona euro a crescut de la 66% din PIB în 2007 la puțin sub 88% anul trecut. Comisia Europeană estimează că nivelul va continua să crească pe termen scurt, pe măsură ce deficitele bugetare se adâncesc din nou sub presiunea războaielor din Iran și Ucraina. Institutul francez de statistică estimează că Franța va ajunge să cheltuiască de peste patru ori mai mult pentru dobânzile aferente datoriei publice în acest deceniu: de la 30 de miliarde de euro în 2020 la 124 de miliarde de euro în 2030.
Presiunea asupra bugetelor se simte în majoritatea țărilor europene Franța nu este singura țară care se confruntă cu costuri mai mari de împrumut într-un moment politic delicat. Giorgia Meloni în Italia și Pedro Sánchez în Spania vor fi amândoi în fața alegătorilor anul viitor. Alegeri vor avea loc și în Finlanda, Grecia, Estonia și Slovacia, precum și în Polonia, care nu face parte din zona euro.
Atât Meloni, cât și Sánchez beneficiază însă de factori care atenuează presiunea. În cazul Italiei, presiunea este mai redusă, deoarece statul nu se împrumută acum la costuri mult mai mari decât acum un deceniu, când țara încă resimțea efectele crizei datoriilor suverane. Iar în Spania, în ciuda faptului că Sánchez nu a reușit să adopte un buget din 2022, creșterea rapidă a populației, permisă de politica sa mai relaxată privind imigrația, a susținut produsul intern brut și a făcut ca povara datoriei să poată fi împărțită între mai mulți contribuabili în viitor.
Potrivit Comisiei Europene, datoria Spaniei ar urma să scadă din nou sub 100% din PIB în acest an. Deocamdată, opinia generală este că Europa se află încă departe de o nouă criză proprie a datoriilor. Deficitul bugetar cumulat al zonei euro este doar la jumătate față de cel al SUA, iar UE și BCE au remediat cele mai grave deficiențe instituționale și de reglementare care au contribuit la declanșarea crizei datoriilor suverane din 2010.
Îngrijorarea este însă în creștere, mai ales în contextul situației din Franța.