Sipex, distribuitor de materiale de construcții, vrea să crească și prin achiziții, dar numai dacă găsește afaceri care îi completează activitatea actuală. Compania ridică în acest moment o fabrică de 20 de milioane de euro la Ariceștii Rahtivani, în județul Prahova. Pe lângă ea, conducerea caută jucători regionali și producători care i-ar putea aduce produse noi, acces în alte zone ale țării sau intrarea pe segmente care cresc.
„Nu urmărim o achiziție doar pentru a crește în dimensiune”, spune Irinel Gheorghe, CEO-ul companiei. Sipex caută oportunități care aduc valoare prin produse noi, extindere geografică sau segmente cu potențial. Pentru un distribuitor, logica e ușor de înțeles. Marjele din comerțul cu materiale de construcții sunt mici, iar cine controlează și producția, nu doar raftul, are mai multă putere în negocieri și este mai puțin expus la variațiile de preț ale furnizorilor.
Prioritatea imediată rămâne însă fabrica din Prahova, iar planurile pentru ea s-au schimbat pe parcurs. La început s-a spus că unitatea va produce mortare. Mai recent, Gheorghe a precizat că destinația finală se analizează încă. Compania vrea să fabrice materiale pentru care capacitatea de producție de pe piață este acum redusă, plus câteva produse de nișă. Asta arată că Sipex nu vrea să intre direct într-o competiție pe volum cu marii producători deja prezenți, ci să ocupe goluri pe care concurența nu le acoperă.
Planurile de expansiune vin într-un moment incert pentru construcții. Gheorghe spune că firmele din domeniu trebuie să știe ce urmează după PNRR. Sectorul are nevoie de finanțare continuă, de predictibilitate și de proiecte pe termen lung. Termenul-limită al programului a trecut, astfel că proiectele de infrastructură finanțate din acești bani intră în linie dreaptă. Fără o sursă de finanțare care să le ia locul, cererea de materiale riscă să scadă tocmai când apar capacități noi de producție.
Situația din economie complică și mai mult calculele. Cursul leu-euro a trecut de 5,28 pe piața interbancară, iar ROBOR la 3 luni rămâne aproape de 6%. Pentru companiile care investesc sau vor să cumpere alte afaceri, asta înseamnă credite scumpe și costuri mai greu de estimat. Tot aici poate apărea însă și un avantaj: firmele mai mici din domeniu, puse sub presiune de dobânzi și de o piață mai lentă, ar putea deveni mai dispuse să vândă, iar un cumpărător cu bani și cu o strategie clară ar putea obține prețuri mai bune decât în anii de creștere.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original