Unul dintre cei mai mari producători de carne de pui din România ar putea ajunge în curând în mâinile altui proprietar. Bogdan Stanca, acționarul majoritar al grupului Aaylex One, care deține brandul Cocorico, discută cu investitori o posibilă vânzare a afacerii, potrivit mai multor surse din piață citate de Ziarul Financiar. Discuțiile nu au loc într-un moment bun pentru vânzător: compania, cu peste 1.600 de angajați și afaceri de peste 1 miliard de lei anul trecut, tocmai a pierdut în instanță încercarea de a se restructura prin concordat preventiv, iar pe rol există deja mai multe cereri de insolvență.
Procesul s-a încheiat pe 22 septembrie. Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul împotriva hotărârii din august a Tribunalului Buzău, care refuzase să omologheze planul de restructurare propus de administratorii concordatari, CITR Filiala București SPRL și Consultant Insolvență SPRL. Decizia e definitivă. Concordatul preventiv, cerut chiar la începutul anului, era varianta cea mai blândă: compania ar fi continuat să funcționeze și și-ar fi renegociat datoriile fără stigmatul insolvenței. Acum, această variantă nu mai există.
Următorul pas se vede deja pe portal.just.ro, unde apar mai multe cereri de insolvență depuse împotriva Aaylex One. Acestea urmau să fie judecate abia după ce se lămurea soarta concordatului, iar acum nu mai există niciun motiv să fie amânate. Aici e și presiunea reală asupra negocierilor de vânzare. Dacă nu se ajunge la o tranzacție înainte ca instanța să deschidă procedura, e foarte posibil ca un eventual cumpărător să aștepte să preia activele din insolvență, curățate de o parte din datorii și la un preț mult mai mic. Pentru acționar, diferența dintre cele două scenarii poate însemna aproape tot ce mai valorează compania.
Cifrele explică de ce s-a ajuns aici. În ultimii cinci ani, Aaylex One a strâns pierderi de peste 300 de milioane de lei, deși vindea de peste un miliard pe an. Procesarea cărnii de pui lucrează în general cu marje mici și depinde mult de prețul furajelor și al energiei, iar concurența importurilor ieftine din alte țări europene a strâns și mai mult spațiul de profit al producătorilor români. O companie de talia Cocorico poate trăi ani de zile cu pierderi, atâta timp cât băncile și furnizorii au încredere în ea. Respingerea concordatului arată că încrederea asta s-a terminat.
În joc nu e doar un brand cunoscut de pe rafturile magazinelor. Cei peste 1.600 de salariați, fermierii și furnizorii de cereale care lucrează cu grupul, dar și creditorii care așteaptă banii au toți interesul ca vânzarea să se facă repede și ca afacerea să continue. Pentru un cumpărător cu bani, fie un jucător din industrie, fie un fond de investiții, momentul poate fi o oportunitate: capacitate de producție, distribuție la nivel național și o marcă puternică, obținute la preț de criză. Pentru cumpărătorii din Sibiu, ca din orice alt județ, efectul imediat va fi probabil greu de observat în magazine. Dacă industria va fi sau nu mai concentrată după această tranzacție, se va vedea abia după ce se află cine cumpără.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original