Bateriile nu scad singure facturile. Bulgaria are deja 5,7 GW de stocare, de peste cinci ori mai mult decât România, care abia a trecut de 1 GW, și exportă energie. Totuși, piața de acolo rămâne scumpă. Asta răspunde destul de clar la întrebarea care revine tot mai des la București: dacă am fi avut și noi baterii la timp, am fi plătit mai puțin? Probabil nu atât cât se promite. Iar vinovații pentru prețurile mari nu sunt parcurile solare sau eoliene.
Anul 2026 e prezentat ca anul stocării. Investitorii vorbesc aproape numai despre baterii, iar la nivel european ele sunt văzute ca piesa care lipsea ca energia verde să aducă, în sfârșit, facturi mai mici. Ideea e simplă: surplusul de la prânz, când panourile fotovoltaice produc din plin și prețurile scad, se păstrează pentru seară, când consumul crește și energia se scumpește. Pe hârtie, vârfurile de preț ar trebui să se mai tocească.
Exemplul Bulgariei arată însă ce lipsește din acest calcul. Pe piețele europene de energie, prețul orar îl stabilește ultima centrală chemată să acopere cererea, iar aceea este de cele mai multe ori o centrală pe gaz sau pe cărbune. Bateriile pot scurta intervalele în care asemenea centrale fac prețul, dar nu le scot din joc. În plus, piețele din regiune sunt cuplate, așa că prețurile se aliniază între țări. Un stat care exportă nu își poate păstra energia ieftină doar pentru el. Dacă vecinii plătesc mai mult, electricitatea pleacă spre ei, iar prețul intern urcă odată cu al lor.
Pentru România, lecția nu înseamnă că stocarea nu ar avea rost. Rămânem de ani buni importatori tocmai în orele scumpe de seară, iar o capacitate mai mare de baterii ar reduce această dependență și ar face sistemul mai stabil. Doar că asta e cu totul altceva decât o scădere garantată a facturilor. Primii care câștigă din baterii sunt cei care le operează, pentru că profitul lor vine din diferența dintre prețul de la prânz și cel de seară. Consumatorul simte efectul abia după ce capacitatea instalată crește suficient de mult cât să reducă acea diferență.
Prețul final depinde, așadar, de mai mulți factori decât de numărul de megawați stocați: costul gazului și al certificatelor de carbon, capacitatea interconexiunilor cu Europa Centrală și felul în care sunt construite tarifele și taxele de pe factură. Cât timp acestea rămân neschimbate, bateriile, fie ele bulgărești sau românești, doar atenuează problema, fără să o rezolve.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original