Peste o mie de documente din arhiva arhitectului Vasile Mitrea, printre care planșe, fotografii și diapozitive despre cum s-a transformat Clujul în a doua jumătate a secolului XX, vor fi arătate publicului pentru prima dată între 19 și 21 noiembrie 2026, la Cluj-Napoca. Colecția cuprinde atât clădiri și cartiere care există și azi, cât și proiecte rămase doar pe hârtie, ceea ce o face utilă nu doar pentru specialiști, ci pentru oricine vrea să înțeleagă cum a ajuns orașul să arate așa.
Materialul a fost cercetat, organizat și digitizat în cadrul proiectului „Arhiva de arhitectură modernă (clujeană): Portret Vasile Mitrea”. „Evenimentul marchează o etapă importantă a proiectului”, spun organizatorii, care precizează că echipa a lucrat la peste 1.000 de documente, între care planșe de arhitectură și urbanism, fotografii și diapozitive. O parte dintre ele vor ajunge în expoziția „Arhiva de 60h”, deschisă la Mănăstirea Franciscanilor, pe strada Victor Deleu 2, iar programul include și o selecție de interviuri video.
Mitrea, arhitect, urbanist, doctor în arhitectură și cadru universitar la Facultatea de Arhitectură și Urbanism a Universității Tehnice din Cluj-Napoca, a murit în septembrie 2026, la 91 de ani. În anii 1960–1970 a lucrat la Institutul Județean de Proiectare Cluj și a luat parte la proiectarea microraionului central din Grigorescu și a microraioanelor I și II din Gheorgheni. Tot el a semnat Centrala Telefonică de pe strada Poștei, cunoscută azi drept Palatul Telefoanelor, o clădire reprezentativă pentru brutalismul românesc. În total, a realizat peste 80 de proiecte de arhitectură și aproximativ 50 de urbanism și peisagistică.
Miza cea mai interesantă e probabil comparația dintre orașul construit și cel rămas în sertar. Planurile nerealizate arată ce alte soluții urbanistice s-au avut în vedere, cum ar fi putut arăta unele zone și ce idei ale arhitecților din perioada socialistă nu au fost duse mai departe. Pentru cartiere precum Gheorgheni sau Grigorescu, în care locuiesc astăzi zeci de mii de clujeni, asemenea documente oferă ceva ce fotografiile actuale nu pot: intenția din spatele formei.
Arhiva poate folosi și celor interesați de evoluția spațiilor verzi, a zonelor de locuit și a infrastructurii urbane, nu doar istoricilor arhitecturii. Faptul că a fost digitizată înseamnă, în plus, că materialul nu mai depinde de un singur loc sau de un singur depozit, iar un fond de acest tip, rămas după moartea autorului, are șanse mai mari să fie păstrat și consultat.
Sursă text și foto: Actual de Cluj — articolul original