Cea mai mare rafinărie de alumină din Europa se află în Irlanda, una dintre cele mai vocale susținătoare ale Ucrainei în Uniunea Europeană. Uzina produce însă, pe deplin legal, materia primă din care se face aluminiul ce ajunge la industria de armament a Moscovei. Fabrica Aughinish, de lângă Limerick, aparține grupului rus Rusal și își trimite pulberea către topitoriile acestuia din Rusia. Lanțul de aprovizionare a rămas deschis de la începutul invaziei, dar ar putea fi închis curând: potrivit The Economist, mai multe state membre vor ca exporturile de alumină către Rusia să fie interzise în următorul pachet de sancțiuni, ale cărui negocieri încep în octombrie. Pentru Dublin situația e cu atât mai delicată cu cât Irlanda deține acum președinția Consiliului UE, adică tocmai rolul de mediator între capitale.
Traseul a fost reconstituit în martie de o anchetă a OCCRP, The Irish Times și a partenerilor lor. Alumina irlandeză ajunge în topitoriile Rusal, iar o parte din aluminiul obținut acolo este vândută unui comerciant cu sediul la Moscova. Potrivit The Economist, acesta aprovizionează în jur de o sută de firme din domeniul apărării, printre care producători de componente pentru rachete și avioane de vânătoare. Mai multe dintre aceste companii se află deja pe lista neagră a Uniunii Europene, informație relatată și de Le Figaro.
Paradoxul pornește de la felul în care au fost gândite sancțiunile. Bruxelles-ul l-a sancționat pe Oleg Deripaska, fondatorul Rusal, dar acesta mai deține astăzi doar o participație minoritară în grup, așa că firma a scăpat de restricții. Au fost sancționați și zeci de producători ruși de armament, însă nimeni nu a blocat materia primă care ajunge la ei prin câțiva intermediari. Europa i-a lovit așadar pe cei care fac armele, dar a lăsat deschis drumul materialului din care acestea sunt produse.
Tocmai de aceea discuția de la Bruxelles nu mai pune problema dovezilor. Nimeni nu încearcă să demonstreze că un anumit transport a ajuns într-o anumită rachetă, lucru aproape imposibil de urmărit pe un lanț cu mai multe verigi. Statele care cer măsura vor ca o întreagă categorie de livrări să fie interzisă. Tot mai mulți susținători ai sancțiunilor folosesc această logică: dacă verificarea fiecărui transport e imposibilă, se închide robinetul de la sursă.
Pentru Aughinish, miza este existențială. În 2021, înaintea războiului, Rusia primea 24% din exporturile uzinei. De atunci, pe măsură ce alte piețe s-au închis sau au devenit riscante, livrările către topitoriile rusești au căpătat o pondere tot mai mare în activitatea fabricii. Dacă cele 27 de state membre ajung la un acord, uzina își pierde principalul client. Irlanda se află astfel într-o poziție incomodă: trebuie să conducă negocierile ca președinție imparțială, deși o comunitate întreagă din comitatul Limerick ar resimți imediat consecințele unei decizii luate la Bruxelles. Unanimitatea necesară pentru sancțiuni înseamnă că orice ezitare, inclusiv a Dublinului, poate amâna măsura. Pe de altă parte, încă o amânare ar fi greu de explicat Kievului.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original