Darius Mârza, antreprenorul din spatele complexului Wonderland de pe dealul Feleacului, spune că a pornit proiectul în 2010 cu doar 500 de euro, după ce în 2009 pierduse tot ce avea și rămăsese cu o datorie de 6.250 de euro. Povestea a relatat-o într-un episod din podcastul Fain & Simplu, publicat sâmbătă, 31 octombrie 2026. Azi, spune el, resortul se întinde pe aproximativ 100 de hectare, dar este ipotecat în totalitate la bănci.
Drumul a început devreme: în 2004, la 18 ani, Mârza deschidea prima sală de evenimente, iar un an mai târziu cumpăra primul teren pe Feleac, chiar acolo unde se află astăzi clădirea principală și piscina. Între 2005 și 2010 nu a reușit să obțină nici PUZ-ul, nici autorizația de construcție. Falimentul din 2009, într-un alt proiect antreprenorial, l-a obligat să se angajeze programator, lucru posibil doar datorită diplomei de facultate pe care, recunoaște, a terminat-o la insistențele mamei. „Dacă ea n-ar fi insistat, eram super blocat în viață”, spune el.
Salariul de circa 3.000 de euro era considerat bun pentru un programator din Cluj în 2010, iar pe baza lui a luat un credit mare. Terenul era pe numele părinților, așa că l-a cumpărat de la ei pentru a putea obține împrumutul. Mârza povestește că a cerut un salariu corelat cu rezultatele, că ajunsese să lucreze 20 de ore pe zi și că a refuzat să fie plătit la fel ca un coleg care, în opinia lui, stătea ore întregi pe rețelele sociale. La negociere a primit 100 de lei în plus, iar răspunsul firmei a fost că lucrează după grile clare de salarizare. A plecat și, spune el, nu s-a mai angajat nicăieri.
După un an de program, și-a scos mașina la vânzare. Cu banii a plătit aproximativ 10.000 de euro pentru acte și autorizații, a dat 1.500 de euro pe un Logan, iar cu ultimii 500 de euro a construit podul de lemn peste vale, prin care a intrat pe teren. „Deci cu 500 de euro am început Wonderland-ul”, spune el.
Întrebat când a fost mai greu, Mârza răspunde că 2009 a fost mai dur, dar că situația de acum e mai complicată: atunci datora bani unor persoane fizice și putea vinde ce avea, pe când acum, fiind totul ipotecat, „practic nu pot să vând nimic”. Terenul a fost adunat din 2005 încoace, bucată cu bucată, de la sute de proprietari și moștenitori, prin alipiri, dezmembrări și PUZ-uri. Pentru un singur obiectiv din resort, spune el, poate prezenta dosare cu sute de tranzacții.
Mârza afirmă că a cumpărat „cel mai rău teren pe care se putea construi”, o zonă de mlaștină, cu alunecări de teren și infiltrații, și că a fost numit megaloman. El vede altfel lucrurile: un proiect mare, prin care să ajungă la cât mai mulți oameni și să facă „cât mai multă lume fericită”.
Sursă text și foto: Cluj1 — articolul original