Omenirea a scos planeta din zona de siguranță în șapte din cele nouă procese care o țin locuibilă. Toate cele șapte au ajuns acum la cel mai înalt nivel de depășire măsurat vreodată. Concluzia aparține unui raport semnat de peste 60 de cercetători și coordonat de Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic din Germania. Clima, biodiversitatea, pădurile, apa dulce, ciclurile azotului și fosforului, poluarea cu substanțe sintetice și chimia oceanelor sunt toate în zona roșie. Raportul nu descrie o singură criză ecologică. Descrie mai multe crize simultane, care se agravează una pe alta.
Metoda de evaluare a fost propusă în 2009 de o echipă internațională condusă de cercetătorul suedez Johan Rockström. Ideea de pornire era simplă: pentru fiecare dintre cele nouă procese care stabilizează Pământul, oamenii de știință au încercat să stabilească până unde poate merge activitatea umană fără să crească prea mult riscul unui dezechilibru. Autorii subliniază că o limită depășită nu înseamnă o catastrofă automată și nici o dată precisă la care sistemul cedează. Înseamnă doar că marja de eroare se micșorează. Și totuși tendința e clară. La evaluarea din 2023 erau depășite șase limite. Între timp s-a adăugat acidificarea oceanelor, iar niciuna dintre celelalte nu s-a îmbunătățit. Singurele două rămase în zona sigură sunt stratul de ozon și aerosolii din atmosferă. Stratul de ozon e și singurul exemplu clar în care o acțiune coordonată la nivel global, interzicerea freonilor, chiar a întors o tendință.
Cea mai importantă idee a raportului e că aceste limite nu pot fi tratate separat. Tăierea pădurilor reduce biodiversitatea, schimbă regimul ploilor și slăbește capacitatea naturii de a absorbi carbon. Încălzirea climei grăbește la rândul ei dispariția speciilor și acidificarea mărilor. Cercetătorii sunt îngrijorați în mod special de pădurile tropicale și de alte ecosisteme care riscă să nu mai absoarbă carbon și să înceapă să îl elibereze, adică să treacă de partea problemei. Biodiversitatea nu înseamnă doar câteva specii pe cale de dispariție. Scad și populațiile de insecte polenizatoare, de organisme care formează solul sau curăță apa. Fără ele, ecosistemele rezistă tot mai greu la secetă, incendii și boli.
Autorii au grijă să nu exagereze. Raportul nu pune fiecare furtună sau inundație exclusiv pe seama schimbărilor climatice. Arată însă că încălzirea provocată de om face anumite fenomene extreme mai probabile sau mai violente, iar ecosistemele degradate și comunitățile vulnerabile le amplifică efectele. Nici la apă nu se măsoară doar cât consumăm. Se urmăresc și schimbările din râuri, lacuri și pânzele freatice, așa-numita „apă albastră”, precum și umiditatea din sol, numită „apa verde”. Barajele, irigațiile și exploatarea intensivă le modifică pe amândouă.
Raportul apare într-un moment incomod pentru politica climatică. Multe guverne și-au mutat atenția spre securitate, costul vieții și competitivitate, iar țintele de mediu au fost amânate sau relaxate în mai multe capitale. Cercetătorii arată însă că amânarea are și ea un cost, pe care îl plătesc agricultura, rezervele de apă și sănătatea publică. Cu negocierile climatice ONU de la finalul anului tot mai aproape, documentul le dă statelor un argument greu de ignorat. Liderii pot alege să nu-l folosească, dar măsurătorile arată deja că planeta a ieșit din zona de siguranță.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original