Arta românească pe care regimul comunist nu a trecut-o niciodată pe afișe, dar pe care o știa toată lumea din breaslă, ajunge acum în sălile Muzeului Național de Artă al României. Expoziția „De gardă. Colecția Dr. Sorin Costina” se deschide miercuri, 30 septembrie, și aduce în fața publicului 200 de lucrări alese din cele aproximativ 1.000 strânse de-a lungul deceniilor de un medic din Brad, județul Hunedoara. Colecția are o miză rară: este canonul neoficial al artei românești de după anii ’60, construit chiar de artiștii care îl formau.
Paradoxul colecției Costina ține de felul în care s-a format. Medicul nu a cumpărat după gustul epocii și nici după ce recomanda ideologia. Nu a colecționat nici strict după preferințele proprii. S-a lăsat călăuzit de artiști, iar aceștia i-au indicat pe cine merită să aibă. Rezultatul e un fel de autoportret al unei generații: ierarhia valorică pe care artiștii o recunoșteau între ei, departe de arta oficială pe care colecționarul a evitat-o consecvent. Printre numele din expoziție se află Horia Bernea, Ștefan Bertalan, Paul Gherasim, Silvia Radu, Vasile Gorduz, Ion Grigorescu, Florin Mitroi, Ioana Bătrânu, Paul Neagu, Florin Niculiu, Georgeta Năpăruș, Ion Dumitriu, Constantin Flondor și Sorin Dumitrescu.
Curatorul Erwin Kessler a împărțit materialul în două capitole, expuse în două clădiri diferite. În sălile Kretzulescu intră zona experimentală: studiul, laboratorul, cercetarea de factură neo-avangardistă. La Muzeul Colecțiilor de Artă se deschide, după cum o descrie Kessler, „o frescă amplă a măiestriei plastice” a unor artiști care și-au găsit refugiul în spiritualitate, estetism, emoție și (auto)ironie, ca să reziste unui regim care „denatura frumosul și îngrădea exprimarea, libertatea, credința”. Proiectul este coordonat de Alina Petrescu, șefa secției de Artă Românească Modernă, și de Liliana Chiriac, care conduce Muzeul Colecțiilor de Artă.
Expoziția nu se oprește la omagiu. Organizatorii o prezintă ca pe o analiză critică a acelui canon, inclusiv a clișeelor și a amestecurilor stilistice și ideologice din anii cei mai grei ai comunismului. E o nuanță importantă. Generația lui Bernea, Gherasim sau Flondor a fost multă vreme privită aproape mitologic, drept „rezistență prin cultură”, iar o lectură lucidă a ei, făcută de muzeul național, poate reaprinde o discuție pe care scena artistică românească a ocolit-o adesea. Pentru un oraș mic precum Brad, faptul că una dintre cele mai coerente colecții ale epocii s-a născut acolo spune ceva despre cum circula arta serioasă atunci: prin rețele personale, nu prin instituții.
Prima parte, din sălile Kretzulescu (Calea Victoriei 49-53, cu intrarea prin strada Valter Mărăcineanu, vizavi de Biserica Kretzulescu), rămâne deschisă până pe 22 noiembrie 2026, de miercuri până vineri între 10.00 și 18.00, iar în weekend între 11.00 și 19.00. A doua parte se deschide pe 2 octombrie în corpul B al Muzeului Colecțiilor de Artă (Calea Victoriei 111) și poate fi văzută până pe 16 februarie 2027. Aici programul anunțat este luni, marți și vineri între 10.00 și 18.00, respectiv sâmbătă și duminică între 11.00 și 19.00. Biletul costă 32 de lei și e valabil în ambele locații.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original