Hameiul, plantă care a avut cândva loc de cinste printre culturile Transilvaniei, se mai cultivă în România doar datorită a trei fermieri. În județul Sibiu, plantațiile nu au dispărut încă pentru că inginerul agronom Ioan Onea, din Dumbrăveni, a refuzat să renunțe la ele. Din suprafețele care ajungeau odinioară la aproximativ o mie de hectare au rămas azi circa douăzeci, tot la Dumbrăveni.
Onea lucrează de mai bine de trei decenii în aceeași fermă și duce practic singur o cultură pe care țara a lăsat-o să se stingă. Presiunea vine din două părți: berea adusă din import și un stat care, spune fermierul, pare să fi uitat că hameiul românesc există. Sursa nu detaliază în fragmentul disponibil ce sprijin lipsește sau ce măsuri ar putea schimba situația, dar tonul este al unui producător care se simte lăsat să se descurce singur.
Miza depășește povestea unei ferme. Un lanț de producție care ar putea alimenta fabricile de bere de aici depinde acum de un singur om, iar o cultură cu tradiție, odată pierdută, se reface greu. Plantațiile de hamei înseamnă și tehnică, și experiență acumulată în ani, lucruri care nu se recuperează într-un singur sezon.
„Nu știu dacă aș putea trăi liniștit să nu mai văd plantația acolo”, spune Ioan Onea. Fraza arată de ce cultura încă ține: o hotărâre personală, nu un calcul economic.
Sursă text și foto: Turnul Sfatului — articolul original