Un angajat plătit cu salariul minim în România primește 825 de euro brut pe lună, ceea ce plasează țara pe locul 20 din cele 22 de state membre UE incluse în clasamentul Eurostat, conform datelor valabile la 1 iulie 2026. Mai jos se află doar Bulgaria, cu 620 de euro, iar diferența față de vârful ierarhiei, Luxemburg, cu 2.771 de euro, este de aproape patru ori.
Pe podium, după Luxemburg, urmează Irlanda, cu 2.391 de euro, și Germania, cu 2.343 de euro. Țările de Jos și Belgia completează grupul de top, iar Franța e pe locul al șaselea, cu 1.867 de euro lunar. Datele sunt publicate de Eurostat, biroul european de statistică.
Imaginea se schimbă însă când salariile nu mai sunt comparate în euro nominali, ci în standarde ale puterii de cumpărare (PPS), un indicator care ține cont de diferențele de preț dintre state. În această variantă, Germania trece peste Luxemburg, iar România urcă în clasament față de poziția pe care o are la salariile nominale. Explicația e simplă: un euro cumpără mai mult în București sau Sofia decât la Luxemburg sau Dublin.
Asta nu înseamnă că o urcare în clasamentul PPS rezolvă problema veniturilor mici. Cât rămâne efectiv în buzunar depinde de ceea ce costă locuința, mâncarea, serviciile și celelalte cheltuieli de bază, iar acestea diferă mult de la o țară la alta, dar și în interiorul aceleiași țări. Un salariu minim apropiat de nivelul de subzistență lasă puțin loc pentru economii.
Nivelul salariului minim reflectă productivitatea muncii, investițiile, structura economiei și legislația fiecărui stat. Majorările pot susține consumul și veniturile populației, dar câștigul real se pierde dacă inflația și costul vieții cresc mai repede. Pe termen lung, salariile pot crește sustenabil doar prin investiții, modernizare tehnologică, educație și o valoare adăugată mai mare în economie, adică exact zonele în care economiile din coada clasamentului au de recuperat.
Sursă text și foto: Observatorul Bihorean — articolul original