Obiceiul de a deschide larg ușa băii imediat după duș, ca să „iasă aburul”, face de multe ori mai mult rău decât bine. Aerul umed nu dispare, ci ajunge în dormitor, pe hol sau în sufragerie și se condensează pe primul perete rece pe care îl întâlnește. Pentru a scăpa de mucegai, umezeala trebuie scoasă din locuință, nu mutată în altă cameră. Cum se face asta depinde de ce are baia: ventilator, fereastră sau niciuna dintre ele.
Dacă baia are ventilator, acesta trebuie pornit încă de când începe dușul și lăsat să meargă încă 15-20 de minute după aceea. Ușa poate rămâne închisă sau puțin întredeschisă, ca aburul să nu se împrăștie prin casă. Ventilatorul are însă nevoie de aer proaspăt pe care să-l tragă în baie, fie prin spațiul de sub ușă, fie printr-o grilă de transfer. Fără acest aport, un ventilator lucrează aproape degeaba. Mai e o problemă, pe care mulți nu o verifică niciodată: unde ajunge, de fapt, aerul evacuat. Dacă tubulatura se termină în pod, într-un tavan fals sau în alt spațiu închis, umezeala doar își schimbă locul, iar mucegaiul poate apărea acolo unde nu se vede, până când problema devine serioasă.
În băile cu fereastră, cea mai bună metodă e o aerisire scurtă, cu geamul deschis larg și ușa spre restul casei închisă. Aerul umed iese direct afară. Iarna asta contează cel mai mult, pentru că atunci aburul scăpat în camere se condensează repede pe geamuri și pe pereții reci. Dacă afară nu e prea frig, fereastra poate fi deschisă chiar în timpul dușului. Dacă nu, imediat după. Câteva minute cu geamul larg deschis ajută mai mult decât o fereastră lăsată ore întregi pe rabatare. Pentru băile interioare, fără ventilator și fără fereastră, rămâne o singură variantă: ușa deschisă, dar și cea mai apropiată fereastră din locuință deschisă imediat, astfel încât curentul de aer să ducă umezeala afară. Cu toate geamurile închise, aburul se întinde prin apartament. Dacă problema apare des, merită luată în calcul montarea unui ventilator, acolo unde se poate, sau un dezumidificator.
Aerisirea nu rezolvă totul. Apa rămasă pe pereții cabinei, pe cadă și pe gresie continuă să se evapore mult timp după ce ai ieșit din duș. O racletă pentru sticlă și o lavetă absorbantă reduc vizibil cantitatea de apă rămasă. Merită totuși tratată cu rezervă cifra care circulă pe internet, potrivit căreia racleta ar reduce umiditatea „cu până la 70%”. Nu există date suficiente care să o susțină, iar efectul real depinde de cât de mare e suprafața udă, de dimensiunea băii, de temperatură și de cât de bine funcționează ventilația. Perdeaua de duș trebuie lăsată întinsă, nu strânsă, ca să se usuce mai repede. Prosoapele ude, lăsate mototolite sau aruncate în coș, se usucă greu și încep să miroasă. Locul lor e pe un suport pe care aerul circulă liber, iar dacă baia rămâne umedă multă vreme, e mai bine să fie puse la uscat în altă cameră, bine aerisită.
Există și semne că problema e mai mare decât un obicei greșit: geamuri aburite ore întregi, pereți umezi, rosturi care se înnegresc sau un miros persistent. În astfel de cazuri, un strat nou de vopsea doar ascunde problema pentru o vreme. Cauza poate fi ventilația insuficientă, dar și infiltrațiile, condensul sau o scurgere la instalații, iar fiecare cere altă soluție. Regula de bază rămâne simplă: dacă baia are ventilator sau fereastră, aburul se scoate direct afară, cu ușa spre restul casei închisă. Ușa deschisă larg e doar soluția de rezervă pentru băile care nu au altă cale de aerisire.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original