Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/ Luna iulie a adus României un număr record de proceduri de infringement din partea Comisiei Europene pentru nerespectarea termenelor de transpunere a legislației UE în cea națională. Nu mai puțin de 14 notificări de punere în întârziere a primit țara noastră, acestea reprezentând deschiderea oficială a procedurilor de infringement împotriva unui stat membru.
Guvernul are la dispoziție două luni pentru a răspunde oficial și a remedia problema sau a aduce contraargumente, în caz contrar Executivul comunitar continuând demersurile pentru a ne obliga să respectăm legislația UE. Ultima fază este trimiterea în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), iar un proces pierdut aici ne va aduce penalități financiare usturătoare. Și ca tabloul să fie complet, tot luna aceasta România a fost trimisă în fața CJUE pentru neplata la timp a farmaciilor.
Anul 2026 se dovedește a fi cel mai „productiv” pentru România, reușind să strângă peste 30 de proceduri de infringement , iar în alte trei proceduri am fost trimiși deja în fața CJUE. Procedurile de infringement vizează o gamă extrem de largă de domenii, precum justiție, energie, finanțe, creditare, mediu, deșeuri, criptoactive, agenți economici, forța de muncă, migrația, regimul armelor etc. În tot acest timp, Guvernul a reușit să închidă doar 11 proceduri, vina nefiind însă exclusivă a Guvernului Bolojan, ci a guvernelor din ultimii 3-4 ani.
Comisia Europeană a decis să deschidă luna aceasta procedura de infringement împotriva României pentru neîndeplinirea mai multor obiective de reciclare a deșeurilor. România nu a reușit să îndeplinească obiectivul de 50% privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale (cum ar fi hârtia, metalul, plasticul și sticla), care urma să fie atins până în 2020. În paralel, Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (Directiva 94/62/CE), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/852, se aplică tuturor ambalajelor distribuite pe piața europeană și oricăror deșeuri de ambalaje rezultate.
Până la 31 decembrie 2008, aceasta prevedea ca între 55% și 80% din totalul deșeurilor de ambalaje să fie reciclate. Obiectivele de reciclare stabilite pentru diverse materiale includ 60% pentru sticlă, 60% pentru hârtie și carton, 50% pentru metale, 22,5% pentru materiale plastice și 15% pentru lemn. La acest capitol, România nu a atins obiectivele pentru totalul ambalajelor și sticlă.
În ultimii ani, democrațiile europene s-au confruntat cu un fenomen care nu folosește forța brută pentru a reduce la tăcere, ci procedurile legale. Este vorba despre SLAPP (Strategic Lawsuits Against Public Participation) sau procesele strategice împotriva participării publice. Acestea sunt instrumente de hărțuire juridică menite să epuizeze financiar și psihic jurnaliștii, activiștii și apărătorii drepturilor omului.
De aceea, instituțiile europene au înțeles că protecția libertății de exprimare nu mai poate fi lăsată doar la latitudinea curajului individual. Rezultatul acestei conștientizări este Directiva (UE) 2024/1069, adoptată pe 11 aprilie 2024. Astfel, statele membre sunt încurajate, tot prin această directivă, să introducă măsuri la nivel național prin care să stabilească garanții procesuale mai eficace privind dreptul la libertatea de exprimare și de informare.
Pentru a neutraliza procesele SLAPP, directiva introduce un mecanism de respingere rapidă care permite instanței să oprească un dosar abuziv încă de la primele termene. Judecătorii au posibilitatea de a respinge cererile „vădit neîntemeiate cât mai devreme posibil în cursul procedurii”. Se adaugă, de asemenea, inversarea presiunii probatorii: dacă pârâtul (jurnalistul, activistul etc.
) invocă natura abuzivă a acțiunii, directiva obligă reclamantul să își motiveze imediat cererea pentru a demonstra că aceasta are un temei real.