Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, a criticat dur capitolul de sănătate din programul de guvernare propus de Siegfried Mureșan. Totodată, i-a cerut public Oanei Gheorghiu, propusă chiar astăzi pentru funcția de ministru al Sănătății, să explice o contradicție. Viitorul ministru și-a construit reputația în societatea civilă luptând pentru accesul pacienților la tratamente inovative. Documentul pe care ar urma să-l aplice pune însă accentul, spune Rogobete, aproape exclusiv pe economii.
Critica pornește de la ceea ce lipsește din program. Rogobete recunoaște că textul spune lucrurile potrivite: pacientul în centrul sistemului, finanțare legată de performanță, medicina de familie ca pilon al prevenției, spitale mai eficiente. Îl rezumă însă ironic drept un program „o să fie bine ca să nu fie rău” și îl încarcă apoi cu întrebări. Cu ce bani? În ce termen? Cu ce indicatori? Mai ales, cu ce oameni? Fostul ministru observă că documentul nu spune nimic despre retenția medicilor și a asistenților, despre specialitățile deficitare, despre rezidenți sau despre gărzile plătite incorect, în care un medic ajunge să lucreze 20–24 de ore la rând. „Nu poți promite mai multe servicii medicale ignorând oamenii care trebuie să le ofere”, a scris el.
Cel mai dur atac vizează politica medicamentului. Rogobete nu contestă rolul genericelor și al biosimilarelor și susține chiar ca România să-și dezvolte capacități proprii de producție. Problema, spune el, este că întreaga strategie gravitează în jurul costurilor, iar valoarea terapeutică și inovația rămân pe plan secund. Programul nu are o țintă pentru timpul de acces la terapiile inovative, nu are un calendar pentru cercetarea clinică și nu prevede mecanisme de acces timpuriu. Nici principiul ca banii economisiți din generice să fie reinvestiți în tratamente noi nu apare în document. Rogobete leagă această abordare direct de fostul premier Ilie Bolojan, pe care îl citează: „mai bine cumpărăm unul și jumătate sau două mai ieftine, care fac «cam același lucru», decât să cumpărăm unul mai scump”. Concluzia lui este că s-a schimbat „coperta”, dar a rămas „economia contabilă prezentată drept reformă”.
Aici intervine Oana Gheorghiu. Rogobete amintește că raportul Dăruiește Viață pe 2024, semnat de Carmen Uscatu și de Oana Gheorghiu, afirmă fără nuanțe că „toți copiii merită acces la același standard de tratament”. Printre realizările din propria biografie profesională, ministrul propus trece și schimbarea legislației care limita accesul pacienților oncologici la terapii inovative. Întrebarea lui Rogobete este, prin urmare, unde se regăsește această filosofie în programul de guvernare pe care Gheorghiu l-ar avea de pus în practică.
Mișcarea are și o miză politică evidentă. Un fost ministru al Sănătății lovește în punctul cel mai sensibil al unei nominalizări venite din afara politicii. Credibilitatea Oanei Gheorghiu vine tocmai din activismul pentru pacienți, iar Rogobete încearcă să o pună în opoziție cu linia de austeritate asociată guvernării Bolojan. Pentru ministrul propus, audierile și primele declarații publice devin astfel un test dublu. Va trebui să arate că programul poate fi finanțat și, în același timp, că nu a renunțat la principiile care au consacrat-o. Dacă va răspunde doar în termeni generali, reproșul că programul e „îngrijorător de subțire” va continua să o urmărească.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original