Bursa de la București nu are nicio problemă de calitate la vârf, dar are una serioasă de profunzime. Doar 18 companii românești listate valorează mai mult de 500 de milioane de euro. La Varșovia sunt 56, iar la Viena 35. Pe deasupra, piața atârnă de trei nume: Hidroelectrica, OMV Petrom și Romgaz înseamnă, împreună, jumătate din capitalizarea bursei. Titlul optimist, „Stăm bine”, e corect doar pe jumătate. Avem câțiva campioni care pot sta alături de marile listări europene, însă în spatele lor e prea puțin.
Hidroelectrica rămâne dovada că se poate. Listarea din 2023, de aproape 1,9 miliarde de euro, a fost cea mai mare ofertă publică inițială din Europa în acel an. A adus pe bursă investitori străini care până atunci treceau pe lângă România. Numai că un astfel de moment nu schimbă singur structura pieței. Concentrarea de la București e mai mare decât în Polonia sau în Grecia, deși rămâne sub cea de la Budapesta și Praga. Concret, când unul dintre cei trei granzi scade, tot indicele scade odată cu el, iar un fond care vrea să cumpere „România” are, în realitate, puține lucruri de ales.
Cifrele din ultimele săptămâni arată această fragilitate. După corecția din ultima lună, evaluările marilor companii listate au coborât, iar indicele BET este acum cu 14% sub maxim. Totuși, rulajul zilnic a crescut cu 15%, deci investitorii n-au plecat. Pur și simplu tranzacționează mai prudent. Contextul politic apasă și el: fără un guvern format, costurile de finanțare cresc, iar Ministerul Finanțelor ar urma să mai împrumute cel puțin 5 miliarde de euro de pe piețele externe. Pentru acțiunile companiilor de stat, care domină bursa, incertitudinea de la București se simte direct în preț.
Ce ar putea schimba lucrurile e destul de clar, deși greu de făcut. E nevoie de mai multe listări mari, fie ale unor companii de stat încă nelistate, fie ale unor antreprenori români care au ajuns la o dimensiune suficientă ca să nu mai depindă doar de bănci. Polonia a construit în două decenii o piață cu de trei ori mai multe companii mari. Motivul n-a fost că firmele ei ar fi mai bune, ci faptul că statul și fondurile de pensii au împins constant în această direcție. Obstacolul la noi rămâne mai ales voința politică, iar un guvern încă neformat nu grăbește deloc lucrurile.
Pentru investitorul de rând, fie el din Sibiu sau din orice alt colț al țării, concluzia e una practică. Bursa românească oferă dividende consistente și câteva companii solide, dar un portofoliu construit doar din BET înseamnă, de fapt, un pariu pe energie și pe stat. Diversificarea rămâne o necesitate cât timp piața nu e suficient de adâncă.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original