Dacă după un antrenament solicitant ai nevoie azi de trei zile ca să urci scările fără să strângi din dinți, iar acum zece ani îți trecea până a doua zi, nu ți se pare. Febra musculară și rigiditatea dispar de obicei în 24 până la 72 de ore, dar odată cu vârsta tind să fie mai intense, iar corpul cere mai multă atenție între eforturi. Specialiștii citați de The New York Times spun că explicația ține parțial de biologie, dar și de felul în care ne schimbăm obiceiurile de mișcare pe parcursul vieții.
„Când ești tânăr, te refaci aproape fără să te gândești”, spune în esență dr. Asad Siddiqi, șeful departamentului de medicină de recuperare de la NewYork-Presbyterian Brooklyn Methodist Hospital. Mai târziu, recuperarea devine ceva de care trebuie să te ocupi conștient, un fel de „întreținere” care te ține în formă pentru sală sau teren. Mecanismul de bază e același la orice vârstă: efortul fizic e un stres controlat, organismul repară și regenerează țesutul muscular afectat și iese din proces mai bine pregătit pentru o solicitare asemănătoare. Diferența e că, la persoanele în vârstă, mușchii par mai ușor de afectat prin exercițiu și se regenerează mai lent. Cercetătorii văd aici cele două cauze principale ale recuperării mai lungi.
Schimbările încep mai devreme decât s-ar crede. Masa musculară scade, în general, după 30 de ani, iar compoziția mușchilor se modifică. Se pierd în special fibrele cu contracție rapidă, cele care dau forța și puterea, în timp ce fibrele lente, folosite mai ales la efortul de anduranță, se păstrează mai bine. Unii cercetători cred că, în aceste condiții, un număr mai mic de fibre ajunge să preia o parte mai mare din efort. Se adaugă inflamația cronică de nivel scăzut, care crește odată cu vârsta. Oamenii de știință o numesc „inflammaging” și suspectează că încetinește refacerea mușchilor.
Cât cântărește fiecare factor rămâne însă neclar. Christopher Hurst, fiziolog specializat în exercițiu fizic la Newcastle University, recunoaște că toate aceste modificări au probabil un rol, dar spune că e greu de stabilit care contează cel mai mult. O parte dintre cercetători propun chiar o altă explicație: recuperarea mai lentă n-ar fi atât efectul direct al îmbătrânirii, cât al faptului că mulți oameni se mișcă tot mai puțin cu trecerea anilor. Sedentarismul accelerează la rândul lui pierderea masei musculare, iar corpul ajunge mai puțin obișnuit cu efortul exact atunci când ar avea mai multă nevoie de el.
Diferența are consecințe practice. Dacă vârsta ar fi singura cauză, singura soluție ar fi să te resemnezi și să tragi mai puțin. Dacă o parte importantă din problemă vine din inactivitate, atunci mișcarea regulată, fără pauze lungi, ajută tocmai la menținerea capacității de refacere. Pentru cine simte că recuperarea durează constant mai mult decât înainte, concluzia specialiștilor e că rutina trebuie ajustată, nu abandonată: mai mult timp între antrenamentele grele și mai multă atenție la semnalele corpului, dar fără să renunți la efort.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original