Duminică, 25 octombrie 2026, Serbia merge la alegeri anticipate, iar Aleksandar Vučić, de 14 ani în centrul puterii la Belgrad, are în față cel mai serios adversar de până acum: o mișcare de studenți care a ieșit din stradă și s-a înscris în cursa electorală. Dacă studenții îl înving, Serbia ar deveni al doilea caz recent, după înfrângerea lui Viktor Orbán în Ungaria, în care un lider acuzat că a captat instituțiile și spațiul public pierde la urne.
Mișcarea a pornit de la o tragedie. La gara din Novi Sad, prăbușirea unei copertine a omorât 16 oameni, la câteva luni după ce clădirea fusese renovată de un consorțiu chinez, într-un proiect despre care se suspectează că ar fi fost afectat de corupție. Pentru mulți sârbi, dezastrul a arătat cât de ușor se sacrifică responsabilitatea publică în fața intereselor politice și economice. Protestele au izbucnit în noiembrie 2024 și nu s-au stins nici sub presiuni, nici sub tentative de intimidare. Vučić mizase pe oboseala străzii, dar manifestațiile s-au extins pe parcursul lui 2025 și 2026.
Miza reală a fost trecerea de la protest la reprezentare politică. Opoziția tradițională, fragmentată și fără lideri în stare să adune nemulțumirea, nu a reușit să devină o alternativă credibilă. Studenții au umplut golul cu „Lista Studenților”, care nu e un partid, ci o listă electorală de cetățeni: universitari, ingineri, muncitori, oameni din cultură, tineri activiști. Pe ea candidează la alegerile pe care Vučić le-a convocat după dizolvarea Parlamentului, la mai bine de un an după ce tinerii ceruseră acest lucru. Sloganul lor e simplu: „Serbia sau Mafia!”.
Comparația cu octombrie 2000 se impune de la sine. Atunci, votul împotriva lui Slobodan Milošević a fost urmat de manifestații uriașe care l-au silit să predea puterea. Diferența e că astăzi adversarul nu mai are de înfruntat doar un regim, ci un sistem în care partidul de guvernământ, presa și instituțiile sunt acuzate că lucrează pentru un singur om. Vučić nu pare dispus să cedeze fără luptă: întărirea controlului asupra presei, presiunile asupra jurnaliștilor și schimbările contestate din conducerea unor instituții media arată cât de mult contează pentru putere câmpul informațional.
Întrebarea de duminică nu e doar cine câștigă mai multe voturi. Studenții trebuie să arate că energia străzii se poate transforma în organizare și în capacitatea de a ține piept unui aparat cu resurse și influență mari. Dacă reușesc, schimbarea de la Belgrad ar fi un semnal pentru întreaga regiune.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original