Friedrich Merz, cancelarul pe care mulți germani îl văd drept rece și distant, plânge în public mai des decât oricare dintre predecesorii săi. Afirmația nu vine de la un apropiat al lui Merz și nici de la echipa lui de comunicare. O face Mariam Lau, jurnalistă la „Die Zeit”, care l-a urmărit îndeaproape pentru biografia „Merz. Auf der Suche nach der verlorenen Mitte”, apărută în 2025. „Nu am văzut niciun alt cancelar plângând atât de des”, a spus ea într-un interviu pentru televiziunea elvețiană SRF, preluat de BILD. Declarația apare într-un moment prost pentru liderul CDU: partidul iese dintr-o serie de rezultate electorale slabe, iar în Germania s-a redeschis discuția despre cine ar trebui să conducă partidul și cât de solidă mai este poziția cancelarului.
Potrivit biografei, cel mai ușor îl emoționează situațiile în care sunt implicați copii. Lau povestește o vizită a cancelarului la un liceu evreiesc din Berlin. Acolo, elevii i-au spus că se gândesc să nu mai poarte Steaua lui David la vedere, pentru că le este teamă. Merz a izbucnit în lacrimi. „Mai ales când este vorba despre copii, poate fi copleșit de emoții”, spune Lau, care adaugă că politicianului nu îi e rușine de asemenea momente. BILD mai amintește și alte ocazii în care cancelarul a fost vizibil emoționat: un discurs din 2025 despre situația ucrainenilor în contextul războiului pornit de Rusia și redeschiderea Sinagogii Reichenbach din München.
Lau spune că această latură iese la iveală mai ales atunci când Merz nu se simte atacat. Ca exemplu, ea descrie o întâlnire cu organizația gay și lesbiană din interiorul CDU, în fața căreia cancelarul și-a asumat efectele unor declarații mai vechi. „Știu că v-am rănit foarte mult prin remarcile mele. Și aceasta a fost o greșeală enormă”, ar fi spus el, după relatarea biografei. Pentru Lau, episodul arată un om care își poate recunoaște greșelile și care încearcă să repare relațiile. Același om, spune ea, devine defensiv imediat ce se simte pus la colț.
Aici se află și problema de imagine a cancelarului. „Este adesea perceput drept arogant și condescendent”, spune Lau. Ca să explice de ce, ea îl compară cu un director care se întoarce la birou după două săptămâni de concediu, vede cutiile de pizza rămase pe mese și le spune angajaților că s-a terminat cu „Dolce Vita”. În opinia ei, alegătorii primesc prost mesajele din care se poate înțelege că nu muncesc destul, iar Merz nu reușește să transmită că este „unul de-al nostru”. Acestea rămân interpretările jurnalistei, nu concluziile unor studii despre ce cred alegătorii. Totuși, descrierea se potrivește cu felul în care l-au prezentat adesea criticii: un fost om de afaceri care vorbește ca un manager.
Pentru Merz, portretul acesta are două tăișuri. Un lider care plânge când aude de frica unor elevi evrei ar putea părea mai uman tocmai în fața alegătorilor care l-au respins pentru că îl considerau rigid. Pe de altă parte, dacă biografa are dreptate și empatia lui se vede doar când nu este sub presiune, atunci perioada actuală nu îl ajută deloc. Cu partidul nemulțumit după rezultatele din urmă și cu presiunea în creștere, Merz va petrece mult timp în postura în care, spune Lau, arată cea mai puțin simpatică față a sa.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original