Oana Gheorghiu a fost propusă pentru Ministerul Sănătății, iar prima critică publică a venit chiar de la fostul titular al portofoliului. Alexandru Rogobete îi cere să explice de ce programul de guvernare pe care ar urma să-l aplice pune accentul pe economii și aproape deloc pe accesul pacienților la tratamente inovative. Rogobete susține că exact acesta a fost subiectul pentru care Gheorghiu a militat ani la rând, ca reprezentantă a societății civile.
Fostul ministru a citit capitolul de sănătate din programul propus de Siegfried Mureșan și a ajuns la o concluzie dură. Documentul ar fi scris după logica „o să fie bine ca să nu fie rău”: are promisiuni generoase despre pacientul pus în centrul sistemului, finanțare legată de performanță, medicina de familie ca bază a prevenției și spitale mai eficiente. Rogobete spune însă că lipsesc sursele de bani, termenele, resursa umană și indicatorii prin care rezultatele să poată fi măsurate. El numește programul „îngrijorător de subțire” și enumeră ce nu găsește în el: o strategie pentru specialitățile unde lipsesc medici, măsuri care să-i țină pe medici și asistenți în sistem, plata corectă a gărzilor și o reorganizare care să oprească turele de 20–24 de ore. Mai lipsesc, potrivit lui, protecția împotriva epuizării profesionale, o politică pentru rezidenți și soluții pentru zonele în care nu vrea nimeni să profeseze. „Nu poți promite mai multe servicii medicale ignorând oamenii care trebuie să le ofere”, scrie Rogobete.
Cea mai serioasă critică privește politica medicamentului. Rogobete admite că genericele și biosimilarele sunt necesare pentru un sistem sustenabil și că România ar trebui să-și dezvolte propria capacitate de producție. Problema, spune el, apare atunci când totul se judecă după cost, iar valoarea terapeutică, cercetarea și inovația trec pe plan secund. Programul nu stabilește un termen-țintă pentru accesul la terapiile noi și nu are un calendar sau o strategie pentru studiile clinice. Nu prevede nici mecanisme de acces timpuriu, nici regula ca banii economisiți din generice să fie reinvestiți în inovație. „Au schimbat coperta programului”, dar ar putea rămâne aceeași „obsesie” pentru „economia contabilă prezentată drept reformă”, avertizează fostul ministru. El face legătura directă cu fostul premier Ilie Bolojan și cu fraza acestuia despre cumpărarea a „unul și jumătate sau două mai ieftine, care fac «cam același lucru»”, în locul unui medicament mai scump.
De aici vine întrebarea pentru Oana Gheorghiu. Rogobete citează raportul Dăruiește Viață pentru 2024, semnat de ea și de Carmen Uscatu, în care scrie că „toți copiii merită acces la același standard de tratament”. Amintește și că în biografia ei profesională apare schimbarea legislației care limita accesul bolnavilor de cancer la tratamente inovative. Întrebarea lui este unde se regăsește această filosofie, „în toată amploarea ei”, în programul pe care Gheorghiu l-ar aplica de acum ca ministru.
Atacul o pune pe Gheorghiu într-o poziție dificilă chiar înainte de a prelua mandatul. Dacă acceptă un program construit în jurul austerității, riscă să fie acuzată că renunță la cauza care i-a adus credibilitatea. Dacă îl contestă, deschide un conflict în interiorul noului guvern. Pentru pacienții cu boli grave, care așteaptă uneori ani de zile până când terapiile deja folosite în Europa ajung în România, răspunsul ei va conta mult mai mult decât disputa politică. Cel mai probabil, întrebarea lui Rogobete îi va fi pusă din nou la audierea din Parlament.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original