Liderul Senatului, liberalul clujean Mircea Abrudean, nu se gândește să-și predea mandatul, deși PNL le-a cerut demnitarilor susținuți de partid să plece în zilele următoare. Informația vine, miercuri, 21 octombrie 2026, din surse liberale, iar miza depășește un simplu conflict de procedură: dacă Abrudean rămâne, singura cale de a-l înlătura este un vot în plen, iar majoritatea necesară ar putea ieși doar dintr-o înțelegere între PSD și AUR.
Argumentul invocat de aceleași surse este că Abrudean nu a fost numit, ci ales de colegii săi senatori. Decizia PNL, care îi vizează pe secretarii de stat, pe șefii de agenții și pe prefecții propuși de liberali, nu l-ar obliga deci și pe el. Funcția de președinte al Senatului, a doua în ierarhia statului, nu se pierde prin hotărâre de partid.
Asta mută discuția în Parlament. Nu există în prezent o majoritate clară, iar PSD are nevoie de voturile AUR pentru a-și trece inițiativele legislative și proiectele guvernamentale. Altfel, procesul legislativ riscă să se blocheze în multe cazuri. Un vot comun împotriva lui Abrudean ar fi, practic, testul unei colaborări care s-ar putea prelungi până la sfârșitul legislaturii.
Analiza publicată de Faclia merge mai departe și anticipează că AUR ar cere fie șefia Senatului, fie concesii politice importante. Autorul ia în calcul chiar un scenariu mai dur: un președinte al Senatului din partea AUR ar putea împinge spre suspendarea președintelui Nicușor Dan, caz în care șeful Senatului ar prelua interimar atribuțiile șefului statului. E o ipoteză, nu un plan anunțat, și un drum lung: potrivit Constituției, suspendarea cere un vot în ședința comună a Camerelor și, ulterior, un referendum.
Pentru PSD, miza este și de imagine. O alianță cu AUR i-ar putea scădea creditul în negocierile externe și ar risca să îndepărteze electoratul moderat, oricum redus. Rămâne de văzut dacă social-democrații vor accepta acest cost pentru controlul asupra Senatului sau vor lăsa un liberal în fruntea camerei, ca să evite un parteneriat cu AUR.
Sursă text și foto: Făclia de Cluj — articolul original