România are, de marți, 20 octombrie 2026, un nou guvern condus de Luca Niculescu, un premier independent, dar în care social-democrații dețin 12 din cele 18 portofolii. Cabinetul a primit votul de încredere al Parlamentului după o criză politică de aproape șase luni, iar premierul preia mandatul într-un moment în care deficitul bugetar lasă puțin loc de manevră, la fel ca raportul de forțe din propria echipă.
Niculescu, în vârstă de 55 de ani, fost jurnalist și ambasador în Franța, a obținut învestitura sub amenințarea alegerilor anticipate. Miniștrii PSD i-au fost impuși: lista a fost anunțată de liderul partidului, Sorin Grindeanu, după o ședință a conducerii social-democrate, fără ca premierul să aibă vreun cuvânt de spus. Grindeanu, deși nu face parte din guvern, a ținut imediat după vot o conferință de presă în care a stabilit sarcinile Executivului. Singura excepție printre portofoliile grele este Finanțele, unde rămâne Alexandru Nazare. Singurul sprijin politic evident al premierului pare președintele Nicușor Dan, care a insistat să existe un independent în fruntea guvernului.
Fostul președinte Traian Băsescu a spus la B1TV că adevăratul șef al miniștrilor PSD va fi vicepremierul Marian Neacșu, pentru că „are și componenta executivă și are și componenta politică pe care premierul nu o are”.
Prima presiune vine de la piețe și de la agențiile de evaluare. România a evitat până acum categoria „junk” doar la limită, iar Niculescu a recunoscut-o chiar în prima sa conferință: „Am trecut de trei agenții de rating cu bine, dar foarte la limită”. O nouă evaluare e programată la începutul lui 2027, ceea ce înseamnă că orice semnal de incoerență fiscală ar putea scumpi împrumuturile statului.
Despre promisiunile populare, premierul a fost prudent. Întrebat dacă se vor reduce TVA-ul sau se vor indexa pensiile, a răspuns că trebuie să se uite întâi pe cifre. Programul de guvernare mizează pe o colectare mai bună a taxelor, pe combaterea evaziunii și pe limitarea cheltuielilor ineficiente, fără a renunța la investițiile publice. Doar că, așa cum s-a observat și în audierile din Parlament, reducerea deficitului fără măsuri nepopulare pe cheltuieli, taxe sau ritmul de creștere a unor venituri e greu de imaginat. Întrebarea reală e cât din program rezistă ciocnirii dintre cifre și interesele de partid, într-un cabinet în care premierul nu controlează majoritatea miniștrilor.
Sursă text și foto: Ziar de Arad — articolul original