Sala de forță, nu schiul sau fotbalul, este sportul care aduce cei mai mulți amatori în cabinetul ortopedului clujean Dragoș Apostu. Medicul a explicat, într-o intervenție la Horia Nasra Show difuzată înainte de marți, 20 octombrie 2026, că mușchii dezvoltați prea repede pot dezechilibra o articulație și pot lăsa dureri care nu existau înainte de antrenament.
Pacienții vin „bine intenționați”, spune dr. Apostu, dar greșesc aproape mereu în același fel: măresc greutățile fără progresie, își încălzesc superficial corpul sau deloc și urmăresc doar masa musculară, fără să pregătească articulațiile. Explicația lui e mecanică. Un mușchi tonifiat crește în grosime, dar se scurtează, iar scurtarea trage de articulație și o scoate din echilibru. Dincolo de o anumită limită apare durerea, uneori suficient de persistentă cât să ceară „recuperare medicală destul de serioasă”. Antidotul, în opinia medicului, este stretchingul, tratat ca parte a antrenamentului și nu ca pas opțional. Ortopedul recunoaște că a făcut și el, la un moment dat, aceeași greșeală, iar un antrenor personal bun ar începe altfel: pregătește articulația să facă față, nu urmărește de la început un gabarit mai mare.
Pentru genunchi, criteriul pe care îl folosește este simplu: orice sport cu torsiune, adică cu răsucirea genunchiului, e mai periculos. Intră aici schiul, fotbalul, squash-ul și baschetul, care nu sunt interzise, dar cer pregătire. Lista include și alpinismul, pe care puțini l-ar bănui: după spusele medicului, are mulți pacienți dintre alpiniști, din cauza răsucirii genunchiului la prize.
La capătul opus se află înotul, „de departe” cel mai bun sport din perspectiva unui ortoped, fiindcă întărește musculatura fără să încarce articulațiile. Yoga completează bine ce lipsește celor care fac doar forță, pentru că întinde musculatura și face bine coloanei. Tenisul are, la rândul lui, puține probleme: de regulă apare „cotul tenismanului”, o afecțiune care nu e severă.
Dr. Apostu vorbește și din experiență. A jucat tenis de performanță opt ani, a făcut o pauză, iar de patru ani e înapoi pe teren, cu o singură accidentare în tot acest timp, o entorsă de gleznă. Merită, spune el, un antrenor care l-a învățat de la început să nu sară peste încălzire. Mulți intră direct în joc, forțează o alunecare și își suprasolicită ligamentele. Rețeta lui sunt cam 10 minute de stretching și mișcări pregătitoare înainte de orice partidă, un obicei simplu care contează mai mult decât pare pentru cei care fac sport la Cluj sau oriunde altundeva.
Sursă text și foto: Cluj1 — articolul original