Ploaia de meteori Orionide, una dintre cele mai cunoscute apariții astronomice de toamnă, poate fi urmărită cu ochiul liber în această perioadă, fără telescop sau alt echipament. Fenomenul apare când Pământul străbate norul de praf lăsat în urmă de cometa Halley, iar particulele care ard în atmosferă lasă pe cer dâre luminoase, cunoscute drept „stele căzătoare”.
Particulele sunt minuscule, dar intră în atmosferă cu aproximativ 66 de kilometri pe secundă, viteză suficientă ca să se aprindă și să producă luminile vizibile de la sol. Fragmentele care alimentează Orionidele provin din trecerile cometei de acum câteva sute de ani, deci cerul de azi păstrează, practic, urmele unor vizite foarte vechi.
Pentru o vizibilitate bună, trebuie să alegeți un loc cât mai întunecat, departe de iluminatul stradal. Ochii au nevoie de aproximativ 30 de minute ca să se adapteze la întuneric, așa că privitul la ecranul telefonului chiar înainte de observație strică efectul. Meteorii par să pornească din direcția constelației Orion, de la care fenomenul își ia și numele, dar pot apărea oriunde pe cer, așa că nu are rost să țintiți privirea într-un singur punct.
Cometa Halley, numită după astronomul Edmond Halley, are o perioadă orbitală de 76 de ani și este așteptată din nou în Sistemul Solar interior în 2061. Până atunci, Pământul traversează în fiecare toamnă același nor de resturi, iar Orionidele rămân singura ocazie de a vedea cu ochii noștri materie desprinsă din cea mai celebră cometă.
Sursă text și foto: Alba pe Surse — articolul original