Activele Șantierului Naval Mangalia au fost adjudecate de grupul german Rheinmetall, cu aproximativ 46 de milioane de euro sub prețul inițial de pornire. Tranzacția a venit abia după patru licitații la care nu s-a prezentat niciun ofertant. Din informațiile disponibile nu reiese suma finală plătită și nici ce prevede contractul în privința producției sau a angajaților.
Prețul mai mic cu zeci de milioane de euro, într-o procedură care a eșuat de patru ori, ridică întrebări firești despre modul în care a fost stabilită valoarea activelor și despre condițiile impuse celor interesați. Vlad Antonescu, autorul unei luări de poziție publice pe această temă, cere să se știe cine a fixat condițiile, cine a verificat evaluările și dacă au existat alte oferte. El spune că nu acuză pe nimeni, ci doar pune întrebări, și cere publicarea documentelor pentru a elimina orice suspiciune de relații preferențiale sau intervenții politice.
Aceeași intervenție leagă tranzacția de contractele militare viitoare, finanțate prin programul european SAFE. Antonescu vrea să se clarifice ce este deja semnat și ce rămâne la stadiul de intenție. Printre cei cărora li se adresează se numără Ilie Bolojan, Mihai Jurca, Radu Miruță și Irineu Darău. Pe Mihai Jurca îl contrazice direct: banii despre care se vorbește ca fiind „aduși în țară” sunt, spune el, împrumuturi, nu fonduri nerambursabile.
Miza practică rămâne cea a șantierului. Antonescu întreabă cine garantează că la Mangalia se vor construi efectiv nave, că oamenii își vor păstra locurile de muncă și că investiția nu va rămâne doar o promisiune. Cere să se arate contractele, costurile, numărul de nave care vor fi construite și numărul de angajați. Spune că nu are nimic împotriva investitorilor străini, dar respinge disputa politică dintre PNL, PSD și USR și cere rezultate verificabile în locul declarațiilor de succes.
Sursă text și foto: Vasile Dale — articolul original