Europa, Asia de Est și statele din Golful Persic, regiuni care au tratat pacea ca pe un dat firesc, ar trebui să ia în calcul riscul unui război de amploare mondială, avertizează Gideon Rachman, principalul analist de politică externă al Financial Times, într-o analiză preluată duminică, 18 octombrie 2026. Pericolul, spune el, nu vine doar din conflictele aflate deja în desfășurare, ci și din posibilitatea ca marile puteri să-și interpreteze greșit adversarii.
Cifrele pe care se sprijină îngrijorarea sunt greu de ignorat. Organizația International Crisis Group, specializată în analiza conflictelor armate, a numărat recent 65 de conflicte active în lume, cel mai mare număr de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Războiul Rusiei în Ucraina durează de peste patru ani, iar guvernul britanic estimează că aproximativ 1,5 milioane de militari ruși au fost uciși sau răniți. În Orientul Mijlociu, confruntarea dintre Statele Unite și Iran amenință și alte state din regiune, în timp ce China își sporește cheltuielile militare și presiunea asupra Taiwanului.
Discuția a ieșit de mult din cercul analiștilor. În februarie 2025, Donald Trump l-a acuzat pe Volodimir Zelenski că riscă să declanșeze un conflict mondial, iar președintele ucrainean a răspuns că tocmai lipsa unei reacții ferme față de agresiunea rusă ar putea duce la același rezultat. Tot în 2025, secretarul general al NATO, Mark Rutte, le-a cerut liderilor europeni să se pregătească pentru un război de proporțiile celor pe care le-au cunoscut generațiile anterioare.
Rachman atrage atenția și asupra unei apropieri între state nemulțumite de ordinea internațională dominată de SUA: Rusia, China, Iran și Coreea de Nord. Rusia și Coreea de Nord au semnat în urmă cu doi ani un tratat de apărare reciprocă, iar în februarie 2022, înaintea invaziei din Ucraina, Vladimir Putin și Xi Jinping au spus că parteneriatul ruso-chinez nu are „limite”. China a oferit sprijin economic și tehnologic care a ajutat Moscova să reziste sancțiunilor occidentale, soldați nord-coreeni au luptat în Ucraina de partea Rusiei, iar Moscova este suspectată că ar fi ajutat Iranul să identifice ținte americane în Orientul Mijlociu.
Fundalul economic joacă și el un rol. În 1989, statele G7 reprezentau aproape două treimi din economia mondială; în 2022, ponderea lor scăzuse la circa 43%. Un Occident mai puțin dominant economic lasă Rusiei și Chinei mai mult spațiu să-i conteste influența. Întrebarea centrală rămâne însă credibilitatea garanțiilor americane: Trump a criticat în mod repetat aliații pentru cheltuielile insuficiente cu apărarea și a spus că vrea să reducă angajamentele militare ale SUA față de ei, ceea ce lasă deschisă îndoiala dacă Washingtonul ar interveni în cazul unui atac rusesc asupra unui stat NATO.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original