Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Miruță îl acuză că deformează adevărul, subliniind că „nu este suficient ca două ambarcațiuni să plutească pentru a putea fi comparate între ele”. Corveta Hisar, achiziționată din Turcia cu 223 de milioane de euro, este comparată în mod greșit cu navele de patrulare contractate prin SAFE, spune Miruță.
„Adevărul are o singură formă și oricât se străduiesc unii și alții să-l deformeze, datele îi contrazic! Sunt unii care dezinformează că prin SAFE s-ar fi contractat nave la Șantierul Naval Mangalia mai scumpe decât le-ar fi „intermediat” ei. Nu este adevărat, ba dimpotrivă.
Am mai explicat și mai explic încă o dată, doar pentru a nu se sedimenta o minciună și pentru ca adevărul să le dea peste nas celor obișnuiți cu dezinformarea. Cei care induc această idee compară mere cu pere. Cele două ambarcațiuni sunt complet diferite.
Nu este suficient ca două ambarcațiuni să plutească pentru a putea fi comparate între ele. Corveta Hisar, achiziționată din Turcia cu 223 de milioane de euro, este comparată în mod greșit cu navele de patrulare contractate prin SAFE”, afirmă Radu Miriță, care prezint în detaliu diferențele și costurile aferente capabilităților pe care navele ce vor fi produse în România le vor avea în plus. „Pornind de la dotarea corvetei Hisar, folosită drept termen de comparație de cei care dezinformează, am descompus costurile pentru echipamentele și sistemele suplimentare de pe navele construite în România: Când adaugi aceste capabilități, integrarea lor și obligația de a investi în șantier astfel încât navele să poată fi produse în România – obligație pe care am introdus-o pentru prima dată prin SAFE –, realitatea este cu totul alta decât povestea simplistă pe care unii se străduiesc să o vândă prin manipulare.
În aceste condiții, prețul noilor nave devine chiar mai avantajos”, arată Miruță. Acesta a mai adăugat că suplimentar „se obțin salvarea șantierului, investiții în modernizarea acestuia, păstrarea locurilor de muncă și readucerea la viață a unei industrii pe care, până de curând, probabil tot din interes pentru comisioane, unii au vrut-o moartă și îngropată”. „Diferența este simplă: unii au văzut în trecut în contractele Armatei doar o sursă de bani, altii vor ca fiecare euro investit în apărare să lase în urmă și capacități militare mai puternice, și locuri de muncă, și industrie românească”, mai spune Miruță.