Aproape jumătate dintre incidentele de securitate cibernetică raportate în România în prima parte a anului 2026 au început cu un apel telefonic. Potrivit Directoratului Național de Securitate Cibernetică, 42% dintre cazurile semnalate în primele șase luni au fost fraude de tip vishing. Prin e-mailuri și pagini false au venit alte 14%, iar prin SMS 13%. Țintele preferate rămân vârstnicii. Asta nu înseamnă că ar fi mai naivi decât alții. Mulți țin economiile în casă, folosesc încă telefonul fix și cunosc mai puțin trucuri precum falsificarea numerelor, linkurile capcană sau imaginile generate cu inteligență artificială.
Tehnica are un singur scop: victima trebuie speriată destul de tare încât să nu mai verifice nimic. Cea mai veche metodă, „Accidentul”, funcționează încă după același scenariu. Telefonul sună de obicei seara târziu. La celălalt capăt se aude cineva care plânge și spune doar câteva cuvinte, de pildă „mamă, am făcut un accident”. Apoi preia legătura un complice, care se prezintă drept avocat, polițist sau medic. Ruda ar fi rănit pe cineva, ar fi rănită ea însăși sau ar avea nevoie de urgență de o operație. Soluția costă bani, bijuterii sau valută, pe care victima trebuie să le dea unui „curier” sau unui „asistent medical” trimis la ușă. În tot acest timp, i se cere să nu închidă telefonul. Nu e un detaliu întâmplător: cât timp linia e ocupată, omul nu poate suna pe nimeni să verifice povestea. Poliția Română pune „Accidentul” pe lista metodelor folosite frecvent, alături de falsul curier, premiile care nu există și cererile umanitare inventate.
Varianta cu falsul medic joacă pe aceeași frică, cu un plus de credibilitate. Escrocul folosește termeni medicali, dă numele unui spital real și spune că fiul sau nepotul are nevoie imediat de o intervenție, de un implant scump sau de un medicament care trebuie cumpărat pe loc. Banii se cer fie prin transfer, fie în mână, la ușă. Totuși, în România tratamentul de urgență nu depinde de bani dați cash unui necunoscut. Niciun medic, polițist, procuror sau avocat nu trimite un curier acasă să ridice bani pentru o operație sau ca să „rezolve” un dosar penal. Recomandarea autorităților e simplă: închideți imediat, sunați ruda pe numărul pe care îl știți și verificați la spital, folosind numărul de pe site-ul oficial al unității, nu pe cel dat de apelant.
A treia categorie e mai sofisticată tehnic și de aceea mai greu de recunoscut. Apelantul spune că din contul victimei se fac tranzacții suspecte, că cineva a cerut un credit în numele ei sau că economiile trebuie mutate urgent într-un „cont sigur”. Prin spoofing, pe ecran apare numărul real al băncii, al Poliției sau al ANAF ori unul foarte asemănător. De aici vin cererile: datele cardului, codurile primite prin SMS, parola aplicației bancare sau instalarea unei aplicații care îi dă infractorului controlul telefonului de la distanță. Poliția atrage atenția că presiunea nu scade nicio clipă. Victimei i se spune că trebuie să coopereze imediat ca să-și salveze banii sau ca să arate că e de bună-credință. Asta e, de fapt, semnalul de alarmă. Numărul afișat pe ecran nu garantează nimic, iar o instituție reală nu cere niciodată coduri, parole sau mutarea banilor în alt cont.
Cifrele DNSC arată că telefonul rămâne principala cale de atac, chiar dacă se vorbește mai des despre phishing și inteligență artificială. Motivul ține de costuri: un apel costă aproape nimic, iar o singură reușită poate aduce economiile de o viață ale cuiva. Cea mai bună protecție nu e o aplicație, ci o regulă stabilită dinainte în familie. Orice apel urgent în care se cer bani se închide și se verifică sunând înapoi pe un număr cunoscut. Unele familii își aleg și un cuvânt-cod, pe care doar rudele adevărate îl știu. Merită ca cei tineri să vorbească despre asta cu părinții și bunicii înainte să primească ei un astfel de telefon.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original