Biserica Ortodoxă Rusă a trimis pe frontul din Ucraina un fragment din rămășițele lui Dmitri Donskoi, cneazul Moscovei din secolul al XIV-lea. Relicva e purtată de la o unitate la alta în teritoriile ocupate. Gestul arată cât de mult s-au amestecat credința, istoria și propaganda în felul în care Kremlinul își justifică războiul. Potrivit CNN, relicva a ajuns în zona de luptă la începutul lui septembrie. Reprezentanții structurii militare a Patriarhiei Moscovei spun că fragmentul provine din mâna dreaptă a cneazului, cea cu care Donskoi ar fi ținut sabia acum mai bine de șase sute de ani.
Alegerea nu e deloc întâmplătoare. Pentru ruși, Donskoi este cneazul care i-a înfruntat pe tătari la Kulikovo, în 1380, adică liderul care a ridicat Moscova împotriva unei puteri străine. Biserica îl numește „sfânt comandant” și spune că relicva le aduce soldaților sprijin spiritual. Mitropolitul Vladimir, pus de Rusia în fruntea eparhiei de Donețk și Mariupol, a mers mai departe. El a spus că relicva îi va ajuta pe militari și pe civili să-și adune forțele trupești și sufletești pentru a-l învinge pe inamic. Reuters scrie că fragmentul a fost prezentat trupelor din regiunea Donețk la ceremonii religioase și militare. Nu e un caz singular: tot în acest an au ajuns la soldați și relicve atribuite lui Alexandr Nevski, un alt cneaz medieval devenit simbol al tradiției militare ruse.
Și momentul descoperirii contează. Rămășițele au fost găsite abia în august, în timpul lucrărilor de restaurare de la Catedrala Arhanghelului din Kremlin. Vladimir Putin a vorbit despre o descoperire „absolut unică”, iar patriarhul Kirill a numit-o un semn special al providenței divine. În câteva săptămâni, descoperirea arheologică a devenit instrument de mobilizare. Asta spune multe despre cât de repede lucrează acum Biserica și statul împreună.
Sergei Chapnin, cercetător la Centrul pentru Studii Creștin-Ortodoxe al Fordham University, spune că Biserica și statul rus au ajuns foarte aproape una de celălalt. El vede în folosirea lui Donskoi un „mit mobilizator”. Acesta leagă epoci diferite într-o singură poveste și susține teza Moscovei că Rusia se apără, nu atacă. Pentru un regim care încearcă să prezinte invazia ca pe un război de apărare, un erou al rezistenței medievale e un simbol foarte util. Nu toți clericii sunt de acord. Preotul și istoricul Alexander Zanemonets s-a născut la Moscova și a plecat definitiv din Rusia după invazie. El consideră că este vorba de o folosire a creștinismului în scopuri patriotice.
Dincolo de ceremoniile oficiale, religia a intrat și în viața de zi cu zi a soldaților. Militari ruși, actuali și foști, care au vorbit cu CNN sub protecția anonimatului, povestesc despre biserici improvizate, rugăciuni înainte de misiuni și preoți care trec prin unități și spitale. Un soldat din regiunea Zaporojie a spus că poate vorbi cu un preot sau atinge un obiect sfânt. Pentru el, acesta e un sprijin moral important. Aici se vede de ce funcționează strategia: într-un război de uzură, cu pierderi mari, alinarea religioasă are o valoare reală pentru cei de pe front, iar statul știe să profite de ea.
Războiul a crescut și influența Bisericii Ortodoxe Ruse ca instituție. Patriarhul Kirill și-a arătat de mai multe ori sprijinul pentru militari. La câteva zile după mobilizarea parțială decretată de Putin în septembrie 2022, el spunea că soldatul care moare făcându-și datoria aduce un sacrificiu. Relicvele trimise acum pe front sunt pasul următor al aceleiași linii: moartea pe câmpul de luptă este prezentată ca faptă sfântă, iar războiul ca o continuare a luptelor purtate de sfinții medievali ai Rusiei.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original