Secretul unei seri reușite în stil italian ține mai puțin de rețete și de fețe de masă scumpe și mai mult de starea gazdei. Asta reiese din sfaturile a cinci localnici întrebați cum se poate aduce acasă ospitalitatea peninsulei. Concluzia lor pare simplă, dar e greu de pus în practică: seara nu trebuie tratată ca un proiect controlat până la ultimul detaliu. „Nu uita să fii binedispus!”, spune designerul Ida Corti. „Pentru a fi o gazdă bună, trebuie să te bucuri cu adevărat de experiență.”
Pentru Corti, o gazdă bună e, înainte de orice, cea care îi face pe oaspeți să se simtă în largul lor. Tot ce pare prea regizat strică atmosfera, iar cele mai frumoase seri au mereu ceva spontan. Nu ține la reguli rigide și îi place să aducă la aceeași masă oameni de vârste diferite. Nici invitațiile nu trebuie trimise cu săptămâni înainte. Contează să rămână loc pentru conversație, râsete și improvizație. E o lecție bună pentru o epocă în care cinele în familie sau între prieteni ajung tot mai des să fie gândite pentru fotografiile de pe rețelele sociale, nu pentru oamenii de la masă.
Seara începe cu un clasic, un gin tonic. Lângă pahar nu e nevoie de preparate complicate: câteva măsline bune, migdale sărate sau bucăți de parmezan sunt suficiente. Aperitivul trebuie doar să deschidă pofta, nu să concureze cu felurile care urmează. Aceeași idee se aplică și ținutei gazdei. Nu are sens să-ți petreci seara într-o haină în care abia te miști. O ținută comodă se potrivește mai bine cu atmosfera și nu fură atenția.
Poate cel mai neobișnuit sfat privește masa: obiectele de pe ea nu trebuie să se asorteze. Corti combină ce a strâns de-a lungul anilor, adică pahare vintage, fețe de masă și lucruri cumpărate în călătorii, până obține un decor eclectic. Culorile, imprimeurile și chiar puțină imperfecțiune sunt binevenite. Lumânările nu trebuie să lipsească, iar florile arată mai bine așezate lejer decât într-un aranjament elaborat. Cine merge la o cină în casa cuiva are și o idee de cadou: o carte de oaspeți. Printre preferatele designerului sunt cele făcute la Florența de Giulio Giannini, din hârtie marmorată manual. E un obiect care capătă valoare în timp, pe măsură ce se umple cu mesaje și amintiri.
Cât despre mâncare, la italieni ea e în primul rând un pretext ca oamenii să stea împreună. Un bol mare cu paste pus în mijlocul mesei poate deveni vedeta serii, alături de grisine de ronțăit între discuții. La desert, recomandarea este un preparat cu valoare sentimentală, nu neapărat cel mai spectaculos. Pe scurt, o cină italiană reușită nu se măsoară în perfecțiune, ci în cât de greu se ridică oaspeții de la masă.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original