Agenții de inteligență artificială ar trebui să primească o identitate verificabilă, un fel de „număr de înmatriculare”, pe măsură ce li se dă acces la date, bugete și dreptul de a lua decizii în numele companiilor. Propunerea îi aparține lui Rareș Codrean, doctor în securitate națională, cadru universitar la Universitatea din Oradea și CEO al Helion, și a fost publicată vineri, 16 octombrie 2026, într-un text de opinie. Miza ei: să se poată stabili oricând cui aparține un agent, ce are voie să facă, cine răspunde pentru el și cine îl poate opri.
Ideea pornește de la o schimbare de fond. Inteligența artificială nu se mai limitează să răspundă la întrebări, ci începe să execute. Un agent care primește un obiectiv, un buget și permisiunea de a cumpăra poate influența direct activitatea unei firme. De aici, spune autorul, discuția nu mai ține doar de competiția pentru cel mai performant model, ci și de alte două curse: adaptarea organizațiilor și păstrarea controlului asupra tehnologiei.
Adaptarea, în exemplul dat de Codrean, înseamnă să transformi viteza tehnologiei în rezultate reale. Dacă un dosar de credit e analizat în câteva secunde, dar așteaptă trei zile aprobarea, clientul câștigă puțin: o etapă a fost accelerată, blocajul a rămas. Investiția în AI capătă valoare abia când întregul proces funcționează mai bine, ceea ce cere reorganizarea muncii, responsabilități clare și o decizie despre ce se face cu timpul economisit.
Mai delicată este partea de control. Autorul pune o întrebare simplă: dacă un agent comandă automat marfă, cine îi fixează plafonul, cine verifică respectarea condițiilor și cine intervine când începe să facă achiziții greșite? Încrederea în tehnologie nu ajunge, argumentează el, la fel cum nici relațiile dintre oameni nu se bazează doar pe încredere, ci pe contracte, audit și mecanisme de control. Pentru AI sunt necesare garanții comparabile, adaptate vitezei sistemelor. Unele verificări vor trebui făcute automat, inclusiv de sisteme care supraveghează alți agenți, iar oamenii rămân al doilea nivel de control, cu rolul de a stabili regulile, limitele și condițiile în care autoritatea poate fi retrasă.
Codrean precizează că „numărul de înmatriculare” nu ar împiedica erorile, la fel cum înmatricularea nu previne accidentele. Ar fixa însă un principiu: când un sistem acționează în numele nostru, trebuie să putem identifica atât sistemul, cât și persoana sau organizația care răspunde de utilizarea lui. Autorul susține că dezbaterea ar trebui purtată în România înainte ca tehnologia să fie adoptată pe scară largă, pentru ca firmele să știe ce deleagă, iar cei care dezvoltă și folosesc astfel de sisteme să înțeleagă ce responsabilitate păstrează.
Sursă text și foto: Transilvania Business — articolul original