Instanțele pot respinge de acum rapid cererile vădit neîntemeiate îndreptate împotriva jurnaliștilor și îi pot amenda cu între 10.000 și 100.000 de lei pe cei care folosesc procesele civile abuziv, pentru a descuraja exprimarea publică. Prevederea face parte din Legea nr. 193/2026, în vigoare din această lună, și vizează inclusiv materialele despre activitatea politicienilor.
Miza e practică. Pentru o redacție mică, un proces cu pretenții disproporționate poate însemna taxe, avocați și ani de dosar, chiar dacă la final câștigă. Tocmai această presiune a costurilor, mai mult decât verdictul în sine, e cea pe care legea încearcă s-o taie: cine are bani și influență nu mai poate cumpăra liniștea unei publicații doar prin numărul de procese deschise. Critica documentată, spune logica textului, nu trebuie să dispară de teama unei citații.
Legea nu e însă un cec în alb. Dreptul de a relata merge împreună cu obligația de a verifica faptele și de a le oferi celor vizați posibilitatea de a răspunde, iar o acuzație lansată fără dovezi rămâne la fel de vulnerabilă în fața instanței ca înainte. Protecția se aplică, așadar, acolo unde cererea de chemare în judecată e evident un instrument de intimidare, nu oriunde un articol îi deranjează pe cineva.
Mai există o discuție, incomodă pentru breaslă. Presiunea asupra presei nu vine doar din tribunale: independența editorială se erodează și atunci când publicitatea ajunge la cititor deghizată în știre. O publicație care vorbește zilnic despre libertatea presei, dar publică subiecte plătite, riscă să-și piardă tocmai încrederea pe care legea vrea s-o apere. Un scut juridic mai bun nu înlocuiește transparența față de public.
Sursă text și foto: Gazeta de Nord-Vest + Nord-Vest TV — articolul original