Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Midsommar, Sânziene și nopți albe Solstițiul de vară, fenomenul astronomic care marchează începutul verii în emisfera nordică, are loc duminică, 21 iunie 2026. În acest moment, longitudinea astronomică a Soarelui ajunge la 90 de grade, iar ziua înregistrează durata maximă din an.
Pentru latitudinea medie a României, durata zilei va fi de aproximativ 15 ore și 32 de minute, în timp ce noaptea va avea doar 8 ore și 28 de minute. Totodată, crepusculul va avea cea mai mare durată din an, iar în regiunile nordice fenomenul se prelungește pe tot parcursul nopții, dând naștere spectaculoaselor „nopți albe”. Denumirea de „solstițiu” provine din latinescul solstitium și poate fi tradusă prin expresia „Soarele stă”, făcând referire la schimbarea sensului variației poziției aparente a Soarelui pe bolta cerească.
După momentul solstițiului de vară, durata zilei începe să scadă treptat, iar cea a nopții să crească, până la solstițiul de iarnă, care are loc în jurul datei de 21 sau 22 decembrie. În emisfera sudică, fenomenul se desfășoară în sens invers. Dincolo de semnificația sa astronomică, solstițiul de vară reprezintă una dintre cele mai vechi sărbători ale umanității, fiind asociat cu fertilitatea, belșugul și ciclurile naturii.
În Antichitate, momentul era esențial pentru comunitățile agricole, care își organizau activitățile în funcție de mișcările aparente ale Soarelui și de succesiunea anotimpurilor. În China antică, solstițiul de vară era asociat energiilor feminine, yin, și era dedicat Pământului și feminității. Sărbătoarea era considerată complementară solstițiului de iarnă, legat de energiile masculine, yang, și de simbolistica cerului.
În vechea Galie, perioada era dedicată zeiței Epona, protectoarea cailor și simbol al fertilității, în timp ce populațiile germanice, slave și celtice marcau momentul prin aprinderea unor focuri ritualice. Triburile indigene din America de Nord celebrau solstițiul prin dansuri, ceremonii și perioade de post, dedicate Soarelui și reînnoirii spirituale. Multe dintre aceste tradiții au fost adaptate și integrate în practicile creștine odată cu răspândirea creștinismului în Europa.
În țările nordice, sărbătoarea a fost păstrată până în acest moment sub forma festivalului Midsommar, celebrat în special în Suedia și Finlanda, unde comunitățile organizează dansuri, mese festive și activități în aer liber. În România, perioada solstițiului de vară este asociată cu sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica, celebrată pe 24 iunie, în aceeași zi cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Considerate o moștenire a unor vechi culte solare, Sânzienele sunt legate de ritualuri pentru sănătate, fertilitate și belșug și poartă în unele regiuni denumirea de „Cap de vară”.
Astfel, solstițiul de vară continuă să reprezinte, în numeroase culturi, un moment de celebrare a luminii, naturii și legăturii dintre om și ciclurile cosmice.