România negociază cu Corporația Financiară pentru Dezvoltare Internațională a SUA (DFC), una dintre principalele instituții prin care Washingtonul finanțează investiții în străinătate, înființarea unui fond de investiții româno-american. Propunerea a pornit de la București, a anunțat Alexandru Nazare pe Facebook. Fondul ar aduna laolaltă Banca de Investiții și Dezvoltare, capital privat american și alte surse de finanțare și ar investi în energie, infrastructură digitală, minerale critice și alte active considerate strategice. Miza este mare: dacă proiectul se concretizează, parteneriatul strategic cu SUA, construit până acum mai ales pe securitate, ar căpăta și o componentă economică concretă, cu bani americani investiți direct în economia românească.
Anunțul vine după întâlnirile de la New York cu reprezentanți ai DFC, printre care directorul executiv Ben Black. Discuțiile au avut loc în marja vizitei delegației române conduse de președintele Nicușor Dan la cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale a ONU. Potrivit lui Nazare, obiectivul este atragerea unui volum cât mai mare de investiții private, atât din capital românesc, cât și din capital american.
Negocierile nu au început acum. Statul român discută cu finanțatorii americani, atât cu DFC, cât și cu Exim Bank, de anul trecut. În noiembrie 2025, Nazare s-a întâlnit cu reprezentanți ai ambelor instituții la conferința Atlantic Council de la Atena. În primăvara acestui an, la summitul Inițiativei celor Trei Mări de la Dubrovnik, au urmat întâlniri cu DFC la nivelul președintelui Nicușor Dan, dar și discuții tehnice între Banca de Investiții și Dezvoltare și instituția americană. Faptul că discuțiile au coborât la nivel tehnic sugerează că proiectul a trecut de faza declarațiilor de intenție.
Contextul ajută România. DFC are peste 40 de miliarde de dolari investiți la nivel global, în energie, infrastructură, minerale critice, tehnologie și telecomunicații, iar în ultimii ani administrația americană a folosit tot mai des instituția ca instrument geopolitic. Cel mai cunoscut precedent este fondul de reconstrucție creat împreună cu Ucraina, legat de acordul privind resursele minerale. Accentul pus pe mineralele critice nu e întâmplător: Washingtonul încearcă să-și reducă dependența de lanțurile de aprovizionare controlate de China, iar un stat membru NATO și UE, aflat pe flancul estic, este un partener comod pentru astfel de investiții.
Rămân însă câteva întrebări importante. Nu se știe încă ce dimensiune ar avea fondul, cât capital ar aduce fiecare parte și după ce criterii ar fi alese proiectele. Pentru Banca de Investiții și Dezvoltare, o instituție încă tânără, un parteneriat cu DFC ar fi un test serios de credibilitate. Nazare descrie direcția așa: mai mult capital american în România, mai multă tehnologie și mai multă capacitate de producție dezvoltată în țară. Dacă promisiunea va deveni realitate se va vedea abia când vor apărea cifrele concrete.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original