Recep Tayyip Erdoğan le transmite aliaților occidentali că Turcia nu intenționează să aleagă o singură tabără. Într-un interviu acordat revistei americane Newsweek, președintele turc spune că „centrul de greutate al lumii se schimbă” și că Ankara va rămâne în NATO, dar își va dezvolta în paralel relațiile cu China și va păstra deschise canalele de comunicare cu Rusia și Iranul. Declarația contează pentru că vine din partea statului cu una dintre cele mai mari armate din Alianță, care controlează și accesul dinspre Mediterană spre Marea Neagră.
Poziția nu e nouă, dar acum e formulată explicit. La începutul lunii septembrie, Erdoğan explica deja că apropierea de Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, din care fac parte China, Rusia, India și Iran, nu înseamnă o îndepărtare de Occident. El descrie obiectivul Turciei ca pe o politică externă „la 360 de grade”, adică un mod de a-și crește influența fără să depindă de un singur partener. Occidentul are deja experiență cu acest tip de echilibru: cumpărarea sistemelor rusești S-400 a dus, în 2019, la excluderea Turciei din programul avioanelor F-35, iar episodul arată că autonomia strategică revendicată de Ankara are uneori costuri reale.
Relația cu Moscova este probabil cel mai bun exemplu al acestei strategii. Erdoğan vorbește direct cu Vladimir Putin, deși cele două țări au interese divergente în mai multe dosare, iar Turcia este membră NATO. Ankara transformă această apropiere într-un avantaj diplomatic. Erdoğan s-a declarat recent dispus să găzduiască o întâlnire la nivel de lideri despre negocierile pentru Ucraina, iar Volodimir Zelenski a spus că Kievul este deschis unei asemenea inițiative. Dacă întâlnirea are loc, Turcia s-ar consolida ca mediator greu de ocolit, un rol pe care îl urmărește de la începutul războiului.
Pentru România, direcția aleasă de Ankara are consecințe directe. Cele două țări sunt aliate în NATO și state riverane Mării Negre, care a devenit o zonă-cheie pentru securitatea flancului estic. Împreună cu Bulgaria, Turcia face parte din nucleul aliat de la Marea Negră. De aceea, contează mult cât de previzibilă rămâne Ankara. Un partener care discută cu Moscova poate ajuta la dezescaladare, dar o Turcie prea atentă la relația cu Kremlinul ar putea fi mai reticentă când Alianța are nevoie de o poziție fermă în regiune.
Mesajul lui Erdoğan are și o miză mai largă. În aceeași săptămână, liderul turc a cerut reformarea Consiliului de Securitate al ONU și eliminarea dreptului de veto de care dispun cei cinci membri permanenți. Această cerere completează viziunea din interviu: Turcia se vede ca o putere medie într-o lume tot mai fragmentată. Nu vrea să iasă din structurile occidentale, dar nici să se limiteze la ele, și încearcă să obțină un loc cât mai bun în noua ordine mondială despre care vorbește Erdoğan.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original