Investitorii au cerut de peste două ori și jumătate mai multe obligațiuni decât a scos la vânzare municipiul Alba Iulia. Oferta publică prin care orașul voia să atragă 30 de milioane de euro s-a închis vineri, 25 septembrie, cu ordine de subscriere de peste 77 de milioane de euro, a anunțat primarul Gabriel Pleșa. Pentru o administrație locală, un asemenea rezultat înseamnă că piața are încredere în capacitatea ei de a-și plăti datoriile. Iar această încredere are un efect direct asupra costului la care se împrumută orașul.
Suprasubscrierea contează mai ales în negocierea dobânzii. Când cererea depășește atât de mult oferta, emitentul poate stabili marja finală mai jos decât intervalul anunțat inițial, pentru că își permite să aleagă dintre investitori. Primăria a comunicat și marja finală a dobânzii, iar cât de mult a coborât ea față de pragurile de pornire va arăta cât a câștigat efectiv orașul din interesul investitorilor. În final, cifra aceasta contează mai mult decât cei 77 de milioane de euro din titluri.
Obligațiunile municipale au rămas multă vreme o soluție de nișă în România. Cele mai multe primării au preferat creditele bancare clasice sau s-au bazat aproape exclusiv pe fondurile europene. O emisiune de acest tip înseamnă prospect, rating, transparență față de piață și obligația de a raporta periodic. Tocmai de aceea, reușita unui oraș de mărime medie, cum e reședința județului Alba, poate servi drept argument pentru alte administrații care se tem încă de piața de capital.
Rămâne de văzut cum va fi folosit efectiv împrumutul. Datoria contractată acum va fi plătită în anii următori din bugetul local, deci și de viitoarele administrații. Presiunea se mută acum pe execuția proiectelor: banii ieftini își justifică existența doar dacă sunt transformați la timp în investiții, iar investitorii care au pus pe masă mai mult decât dublul sumei cerute vor urmări cu atenție și acest capitol.
Sursă text și foto: Alba24 — articolul original