Depresia la vârstnici scapă adesea atenției familiei și medicilor, pentru că nu arată mereu ca tristețea clasică, iar primele semnale pot fi fizice sau legate de memorie. Organizația Mondială a Sănătății estimează că 5,2% dintre adulții din lume trăiesc cu această boală, iar printre cei de 70 de ani și peste procentul urcă la 5,4%. Informațiile sunt relevante și pentru familiile din județul Cluj care au în grijă părinți sau bunici în vârstă.
Specialiștii citați de presa americană, într-o relatare preluată de Mediafax, explică de ce diagnosticul întârzie. Unii vârstnici își reduc contactele sociale sau evită să vorbească despre ce simt, așa că starea lor rămâne ascunsă chiar și celor apropiați.
Medicul Liz Hughes recomandă atenție la schimbările din corp și din rutina zilnică: scădere sau creștere neașteptată în greutate, apetit modificat, energie neobișnuit de mică, somn în exces sau insomnie. Colega ei, Rebecca Bouchard, adaugă că o persoană depresivă se poate plânge de dureri fizice fără cauză medicală clară, ca o formă de exprimare a stării sale.
Mai derutante sunt tulburările cognitive. Dificultățile de concentrare, de gândire sau de luat decizii pot fi confundate cu demența, iar Bouchard spune că fenomenul este numit uneori „pseudodemență”. Diferența apare la tratament: în depresie, aceste simptome tind să se amelioreze odată ce boala este tratată corect.
Hughes mai sugerează să fie observat cum își îngrijește persoana locuința și igiena personală. Irascibilitatea sau neliniștea fără motiv, dezinteresul față de activitățile care înainte îi plăceau și retragerea de la prieteni și familie pot indica la fel depresia.
Primul pas, spune Hughes, este o discuție sinceră și fără judecată. Persoanei i se pot enumera pe un ton blând semnele observate și poate fi întrebată dacă le-a remarcat și ea. De regulă le-a observat, dar debutul bolii este uneori treptat, iar acceptarea ei vine mai greu.
Sursă text și foto: Ziua de Cluj — articolul original