Cea de-a patra campanie de căutare a osemintelor deținuților politici executați de Securitate pe 10 martie 1950 s-a încheiat în pădurea de pe Dealul Ciura, lângă Lugoj, fără ca arheologii să fi dat încă de mormintele comune. Cercetătorii cer ajutorul localnicilor: orice detaliu păstrat în familie despre locul unde ar fi fost îngropate victimele ar putea schimba situația. Intervenția din această lună se adaugă celor din octombrie 2024, octombrie 2025 și august 2026, toate cu același rezultat.
Demersul de arheologie judiciară aparține „Echipei Operative”, care lucrează sub patronajul Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, împreună cu Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General. Potrivit prezentării campaniei anterioare, cercetările au sprijinul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia și al unor rude ale victimelor. Coordonatorul acțiunii, istoricul și arheologul Gheorghe Petrov, a transmis un apel către localnici: „Întâmplările se cunosc, dar important acum este aflarea oricărui indiciu care ar putea conduce la identificarea mormintelor comune din pădure”.
Petrov documentează crimele din zona Lugojului din 2014, pe baza mărturiilor și a documentelor de arhivă. Victimele erau deținuți politici originari din Dobrogea, legați de rezistența anticomunistă, condamnați la închisoare sau muncă silnică, nu la moarte. Au fost scoși din Penitenciarul Timișoara, duși în zona Lugojului și executați extrajudiciar. Studiile istorice vorbesc despre 16 victime, dintre care 13 din „Lotul 3” dobrogean. Lista publicată în revista „Memoria” include numele Gheorghe Tomoșoiu, Gheorghe Tofan, Dumitru Negroiu, Manea Duțu, Nicolae Roșculeț, Nicolae Dobromir, Stere Stercu, Iordan Nicolau, Gheorghe Gușiță, Ion Pițigoi, Constantin Tudoran, Ion Topârceanu, Ioan Filip, Alexandru Gogu, Constantin Lache și Marin Cenușe.
Moartea lor a fost mascată de autorități. Actele de deces au fost întocmite abia în 1957 și treceau diverse boli drept cauză, pentru a ascunde ce se întâmplase de fapt.
Timpul lucrează împotriva cercetătorilor. Mulți dintre localnicii din satele din jur, cu care Petrov a stat de vorbă începând din 2014, nu mai sunt în viață, așa că speranța se mută spre urmașii lor, cei care au auzit povestea de la părinți sau bunici. Cine cunoaște repere din zonă, detalii despre gropile comune ori întâmplări legate de execuțiile din 10 martie 1950 este îndemnat să le transmită echipei. O amintire păstrată în familie poate duce la rămășițele celor 16 și la recuperarea memoriei lor.
Sursă text și foto: LugojInfo — articolul original