Un melc poate dormi trei ani la rând dacă seceta sau frigul o cer, iar în spatele cochiliei lui se ascunde o limbă-răzătoare cu peste zece mii de dinți microscopici, în stare să roadă piatră, calcar și vopsea veche. Sunt două dintre lucrurile pe care le povestește, la persoana întâi și cu mult umor, un text umoristic publicat duminică, 11 octombrie 2026, în care vocea narativă îi aparține chiar unui melc.
Textul pornește de la un vers despre melcul „de care-i e silă” și își răstoarnă imediat autorul: naratorul recunoaște că nu știe cine a scris poemul, dar e sigur că nu a fost un melc. Povestea lui începe într-un „salon de frunze putrezite”, cu părinți hermafrodiți care s-au împerecheat și s-au înțepat reciproc cu așa-numitele „săgeți ale iubirii”, formațiuni calcaroase pe care biologii le-au numit astfel metaforic. Acum melcul trăiește pe un gard de beton, unde, spune el, nu plătește întreținere, dar se usucă și se încinge prea repede.
Cea mai acidă parte vizează pasiunea oamenilor pentru simboluri. Spirala cochiliei seamănă cu Numărul de Aur și cu Șirul lui Fibonacci, iar naratorul îi ironizează pe matematicienii care le caută peste tot, apoi pe ezoteriști și pe guru „în stil Bivolaru”, care văd în ea „geometrie sacră” sau portaluri spre alte dimensiuni. Replica lui: melcii aveau cochilii bine făcute înainte de apariția speculațiilor.
Comparația cu ritmul oamenilor vine firesc. Un melc care doarme trei ani trece prin somn peste o criză economică, două rânduri de alegeri și câteva generații de telefoane, în timp ce oamenii se neliniștesc dacă un mesaj rămâne fără răspuns trei minute. Naratorul își ține și deviza: „Grăbește-te încet”. Și adaugă că melcii par fragili doar pentru că se mișcă prea încet ca să sperie pe cineva.
Finalul întoarce critica spre cititor: oamenii observă melcul doar când le folosește la poezie sau la imaginație, iar în rest îl lasă să dispară sub talpă. Textul se încheie cu scena unui puști care a ținut telefonul îndreptat spre el aproape douăzeci de secunde, cu respirația oprită, de parcă melcul ar fi urmat să zboare spre Lună.
Sursă text și foto: Bistrițeanul — articolul original