Noua montare a operei „Roméo et Juliette” de Charles Gounod, semnată de regizorul francez Arnaud Bernard la Opera Națională Română Cluj, a provocat reacții puternice în rândul publicului, la premiera din 2 și 3 octombrie 2026. Spectacolul, construit ca un film în care pasiunea se lovește constant de violență, a fost pentru unii spectatori o surpriză greu de digerat, iar pentru alții exact doza de risc de care avea nevoie o poveste atât de des văzută.
Reacția pe care Bernard spune că și-a dorit-o este chiar întrebarea „Doamne, ce a fost asta?”, rostită la final de public. La ieșirea din sală, mai mulți spectatori au mărturisit că nu se așteptau la o asemenea lectură a celebrei povești de dragoste. „Așa sunt francezii, pasionali”, a comentat unul dintre ei. Cine a ratat premiera ar putea prinde spectacolul mai târziu în stagiune, posibil din ianuarie 2027.
Cea de-a doua seară, cea de sâmbătă, 3 octombrie 2026, i-a avut în distribuție pe Diana Țugui (Julieta) și Eusebiu Huțan (Romeo). Regia le-a cerut mai mult decât partituri vocale dificile: soliștii sunt implicați fizic în acțiune aproape fără pauză, iar cântatul trebuie să meargă mână în mână cu mișcarea. Diana Țugui a convins prin forță dramatică și naturalețe, pe rând sensibilă, senzuală și seducătoare, fără ca efortul să se vadă.
La întâlnirea cu presa, Bernard, aflat la prima colaborare în România, a explicat că, pentru el, modernitatea nu înseamnă mutarea acțiunii în altă epocă sau gesturi provocatoare, ci fluiditatea scenelor. Nu vrea ca spectatorii să aștepte minute întregi între tablouri, cât timp se schimbă decorul. Munca pentru o astfel de curgere a fost grea pentru echipă, iar regizorul a glumit că mulți dintre colaboratori ajunseseră probabil să îl urască din cauza exigențelor.
Scandalul nu e însă scopul: „Nu sunt interesat să fac scandal, asta e foarte ușor”, a spus el, adăugând că fiecare alegere scenică trebuie să slujească sensul operei. „Teatrul este făcut de actori, de Romeo, de Julieta. Ei fac povestea”, a subliniat Bernard, pentru care decorurile, tehnologia și efectele vizuale sunt doar sprijin pentru interpretare. Ținta rămâne legătura dintre muzică, text și acțiune, care să țină publicul în poveste până la ultima replică.
Sursă text și foto: Actual de Cluj — articolul original