România produce, în 2025, aproximativ aceeași valoare economică pentru fiecare kilogram de materiale consumate ca în anul 2000, în timp ce media Uniunii Europene și-a crescut productivitatea resurselor cu circa 50% în același interval. Concluzia reiese din compararea datelor Eurostat pe 2000–2025 și ridică o problemă incomodă: un sfert de secol de creștere economică nu s-a tradus, la acest capitol, într-o economie mai eficientă.
Indicatorul pune în raport PIB-ul real cu consumul intern de materiale, adică ce se extrage în țară plus importurile, din care se scad exporturile. Cu alte cuvinte, arată cât de multă valoare iese din fiecare tonă de materiale folosite. O productivitate care stagnează înseamnă că economia a crescut în mare parte consumând mai mult, nu făcând mai bine cu aceleași resurse.
Analiza, publicată duminică, 11 octombrie 2026, nu susține că țara n-ar fi progresat deloc. Susține însă că, măsurată după acest indicator, creșterea nu s-a desprins suficient de consumul de materiale, iar distanța față de statele europene s-a mărit. Autorul o folosește ca argument pentru programul de guvernare: dezbaterea despre deficit, taxe, salarii și pensii rămâne incompletă dacă nu include întrebarea cât de bine transformă economia resursele în valoare.
Remediile propuse sunt combaterea risipei, modernizarea tehnologiilor și un management mai performant, în locul ajutoarelor și subvențiilor care creează o bunăstare aparentă pe termen scurt, dar o sărăcie pe termen lung. Autorul cere ca inventarul resurselor, de la gaze și păduri la terenuri agricole și minerale, să fie dublat de un bilanț al valorii păstrate în țară prin prelucrare, tehnologie, proiectare și comercializare: ce se exportă brut, ce se importă apoi și ce verigi de producție lipsesc.
La fel de important, spune analiza, este criteriul după care statul își judecă investițiile. Banii cheltuiți, inclusiv cei europeni absorbiți, nu dovedesc în sine o economie modernizată. Fiecare program major ar trebui evaluat după efecte: dacă scad costurile de producție, dacă economisesc materiale și energie, dacă creează capacități competitive. Același test e cerut și pentru sprijinul public acordat industriei și energiei, legat de modernizare, reducerea pierderilor și rezultate verificabile. România, conchide autorul, are nevoie de un bilanț al rezultatelor, nu doar de unul al plăților.
Sursă text și foto: Sibiu Știri 24/7 — articolul original