Banca Națională a României a lăsat dobânda de politică monetară la 6,5%, nivel în care o ține încă din august 2024, deși inflația a început din nou să urce după scăderea înregistrată în august, când a ajuns la 6,17%. Decizia a fost luată la ședința de politică monetară din săptămâna care s-a încheiat, iar analiștii se așteaptă ca dobânda să rămână neschimbată cel puțin până la jumătatea lui 2027.
În comunicatul de la finalul ședinței, banca centrală spune că rata anuală a inflației va avea o traiectorie ascendentă până la sfârșitul anului. Motivele invocate sunt scumpirea combustibililor și a energiei, creșterea cotațiilor la alte materii prime, inclusiv cele agroalimentare, prelungirea conflictului din Orientul Mijlociu, seceta severă din acest an și evoluția cursului leului. În august, guvernatorul BNR estima pentru decembrie o inflație de 6,1%, pe fondul secetei, caniculei și al problemelor din producția de energie electrică. O analiză BCR merge mai departe și anticipează scumpiri de 6,4–6,9% în ritm anual.
Presiunea cea mai vizibilă se simte pe cursul de schimb. Euro a atins marțea trecută un maxim istoric de 5,3527 lei, într-un context în care România nu are încă un guvern cu puteri depline la Palatul Victoria, iar pe piețele internaționale aversiunea față de risc a crescut, alimentată de aprecierea dolarului și de scumpirea împrumuturilor pentru marile economii. Vineri, tranzacțiile s-au făcut între 5,339 și 5,346 lei, iar media a coborât de la 5,3470 la 5,3414 lei. Chiar și așa, moneda europeană e cu aproape 5% mai scumpă decât la începutul anului și cu peste 7,6% față de finalul lui 2024, după anularea alegerilor prezidențiale.
Perspectiva nu pare să se schimbe curând. BNR a lăsat de înțeles că va oferi mai multă libertate pieței în stabilirea cursului și a preferat să sterilizeze excedentul de lichiditate din piața monetară, pentru ca leul să devină mai scump pentru eventualii speculatori. Indicii ROBOR au revenit la valorile de la începutul anului: cel la trei luni, după care se calculează dobânzile la majoritatea creditelor în lei luate înainte de mai 2019, a stagnat la 6,10%, cel la șase luni, folosit la creditele ipotecare, a scăzut de la 6,16% la 6,15%, iar cel la 12 luni a urcat de la 6,21% la 6,22%. Randamentul obligațiunilor românești la 10 ani se menține între 7,24% și 7,30%.
Un leu mai slab are și parte de avantaje: aduce mai mulți bani la buget, stimulează exporturile și scumpește importurile, ceea ce poate echilibra balanța comercială și deficitul de cont curent. Problema e că sprijinul extern slăbește. Investițiile străine directe s-au redus în primul semestru de peste cinci ori față de aceeași perioadă din 2025, iar intrările de capital, care au susținut stabilitatea cursului în anii trecuți, s-au transformat de la sfârșitul lui 2024 în ieșiri. Raportul „2027 Macroeconomic Outlook” al CFA România estimează o depreciere graduală, cu euro între 5,40 și 5,50 lei până la finalul lui 2027.
Pentru a evita salturi mai mari, BNR are la dispoziție o rezervă valutară consistentă, chiar dacă aceasta a scăzut în septembrie la 60,059 miliarde euro, și poate folosi o linie repo deschisă de BCE, de 4 miliarde euro.
Sursă text și foto: Cronica de Hunedoara (fostă Cronica Văii Jiului) — articolul original