Iaurtul uitat în frigider câteva zile după data de pe ambalaj nu trebuie neapărat aruncat. Cât timp e sigilat și a stat tot timpul la rece, iaurtul se numără printre puținele lactate care rezistă bine după termen. În multe cazuri poate fi consumat fără risc încă una până la trei săptămâni. Contează mai mult cum arată și cum miroase decât cifra tipărită pe capac.
Toleranța vine din felul în care se face iaurtul. Bacteriile lactice folosite la fermentare îl fac acid, iar în mediul acesta cele mai multe bacterii periculoase nu se pot înmulți. Specialiștii și producătorii dau estimări puțin diferite, dar ajung la aceeași concluzie: un iaurt nedesfăcut poate fi mâncat în siguranță, de regulă, la una-două săptămâni după expirare. Un studiu al retailerului britanic COOP, citat și de nutriționistul Mihaela Bilic, merge mai departe și arată că produsul rămâne sigur până la trei săptămâni, cu condiția ca ambalajul să nu fi fost deschis. Mulți cumpărători confundă cele două tipuri de termene. Pe iaurt apare de obicei „a se consuma, de preferință, înainte de”, adică o dată care privește calitatea, nu siguranța. La alimentele foarte perisabile, cum e carnea proaspătă, termenul trebuie respectat strict.
Flexibilitatea are totuși limite, iar semnele de alterare sunt ușor de văzut. Aruncați iaurtul dacă are pete de mucegai la suprafață, de orice culoare, dacă s-a făcut foarte apos sau brânzos ori dacă miroase puternic acru sau neplăcut, altfel decât aroma ușor acrișoară obișnuită. Un capac umflat e cel mai clar semnal: înăuntru s-au format gaze dintr-o fermentație scăpată de sub control. Un strat subțire de zer deasupra nu e un motiv de îngrijorare. Apare des și la iaurtul proaspăt și se amestecă la loc fără probleme.
Chiar dacă nu vreți să-l mâncați ca atare, un iaurt trecut de termen, dar nealterat, se poate folosi în bucătărie. Merge cel mai bine în preparatele gătite, unde micile schimbări de gust dispar: clătite, prăjituri, blaturi de tort, pâine sau chec. Acolo poate înlocui o parte din lapte sau din unt și face aluatul mai pufos. E bun și pentru marinarea cărnii, pentru că aciditatea frăgezește puiul sau vita. Tehnica e veche în bucătăria din Orientul Mijlociu și din Asia de Sud, unde iaurtul a fost folosit, datorită proprietăților sale antibacteriene, și la conservarea cărnii. Se potrivește și ca bază pentru sosuri sărate, precum tzatziki, sau pentru dressinguri de salată.
Iaurtul poate fi folosit și în afara bucătăriei. Acidul lactic are un ușor efect exfoliant, așa că iaurtul expirat, dar nealterat, poate servi drept mască naturală pentru față sau pentru păr. Diluat cu apă, poate fi turnat și la baza plantelor. Sfatul e util într-o perioadă cu prețuri mari la alimente, în care tot mai multă lume încearcă să arunce mai puțină mâncare. Regula rămâne aceeași: data de pe ambalaj e doar un reper, iar decizia se ia după ce vezi și miroși produsul.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original