România a făcut șapte transplanturi de inimă de la începutul anului 2026, iar trei dintre ele au fost realizate la Spitalul Floreasca din București. Cifra rămâne mică, iar cauza nu ține în primul rând de lipsa donatorilor, ci de lipsa pacienților compatibili și pregătiți pentru operație, a declarat pentru Cotidianul prof. univ. dr. habil. Horațiu Moldovan, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară și Transplant a UMF „Carol Davila”, din cadrul Spitalului Clinic de Urgență București.
Potrivit medicului, anul a început promițător, dar ritmul a scăzut în lunile următoare. În cele trei centre din țară unde se fac transplanturi cardiace apar frecvent cazuri în care există un donator aflat în moarte cerebrală, dar nu se găsește niciun receptor potrivit. „Este o situație unică, excepțională când dispunem de inimi pentru a face operații de transplant, dar nu avem pacienți pregătiți ca să le recepteze”, a spus Moldovan.
Consecința este una neașteptată: România ajunge să trimită inimi în străinătate. Prin rețeaua Eurotransplant, organele ajung la pacienți din alte state europene, cel mai des din Germania și Franța, în funcție de cine are receptori compatibili. Aici contează o tehnologie de perfuzie care ține inima în funcțiune în timpul transportului și prelungește timpul de ischemie, adică intervalul dintre recoltare și implantare. Datorită ei, echipe din Germania sau Franța pot veni să preia organele pe care medicii români nu le pot folosi.
Ca termen de comparație, medicul a indicat Slovenia, țara cu cel mai mare număr de transplanturi cardiace raportat la populație. Cu doar 2–3 milioane de locuitori, aceasta face aproximativ 30 de transplanturi pe an, adică de patru ori mai multe decât România în zece luni. Moldovan explică performanța prin rețeaua de clinici și secții de cardiologie, care selectează și pregătesc din timp pacienții pentru intervenție.
Diferența sugerează că blocajul românesc se află mai degrabă la începutul lanțului medical, în identificarea și pregătirea bolnavilor, decât în sala de operație. În ultimii ani, Agenția Națională de Transplant și coordonatorii din domeniu au încercat să dezvolte activitatea, însă, după cum arată situația de acum, un donator disponibil nu garantează un transplant fără un pacient pregătit să primească inima.
Sursă text și foto: Info Huedin — articolul original