România a făcut, de la începutul lui 2026 până în prezent, doar șapte transplanturi de inimă, trei dintre ele la Spitalul Floreasca din București, deși organe există. Problema nu e lipsa donatorilor, ci faptul că sistemul nu găsește suficienți pacienți compatibili și pregătiți pentru operație. Rezultatul: inimi prelevate în țară ajung să fie folosite în alte state europene.
Datele au fost date publice de prof. univ. dr. habil. Horațiu Moldovan, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară și Transplant din cadrul UMF „Carol Davila”, de la Spitalul Clinic de Urgență București, într-un interviu pentru Cotidianul. Potrivit lui, anul a început bine, dar ritmul a scăzut în lunile următoare. Medicul descrie o situație „unică, excepțională”: există inimi disponibile, dar nu și receptori pregătiți să le primească.
Cazurile nu sunt rare, spune Moldovan. Apar donatori în moarte cerebrală, iar în cele trei centre de transplant cardiac din România nu există niciun pacient compatibil. Atunci organul intră în circuitul rețelei Eurotransplant și merge la cine are un receptor potrivit, cel mai des în Germania și în Franța. Medicul spune că echipe din aceste țări vin și preiau inimile.
Transportul e posibil datorită unui sistem de perfuzie care ține inima în funcțiune pe drum. Tehnologia prelungește timpul de ischemie, adică intervalul dintre recoltare și implantare, iar distanța nu mai e o barieră. Practic, o inimă poate traversa jumătate de continent și tot rămâne utilizabilă.
Ca model, Moldovan a indicat Slovenia, țara cu cel mai mare număr de transplanturi cardiace raportat la populație. Cu 2–3 milioane de locuitori, ea face în jur de 30 de transplanturi pe an, adică de patru ori mai multe decât România în nouă luni și jumătate. Secretul, spune medicul, stă în rețeaua de clinici și secții de cardiologie, folosită pentru a selecta și a pregăti pacienții pentru intervenție. Agenția Națională de Transplant și coordonatorii de transplant au depus eforturi în ultimii ani, dar identificarea pacienților potriviți rămâne punctul slab.
Sursă text și foto: Ziarul Clujean — articolul original