Regizorul Șerban Georgescu s-a întors la Lungulețu, comuna dâmbovițeană unde a trăit și a cultivat pământ în 2015, ca să afle dacă agricultorii de acolo trăiesc mai bine după un deceniu. Concluzia filmului său nou, „Varză, cartofi și alți demoni. După 10 ani”, este că nu: recoltele rămân bogate, dar câștigul nu ajunge la cei care muncesc câmpul. Documentarul va fi proiectat la Astra Film Festival Sibiu, iar regizorul va fi prezent la întâlnirea cu publicul din 19 octombrie.
Povestea începe în urmă cu zece ani, când Georgescu, bucureștean de felul lui, s-a mutat în sat ca să înțeleagă o contradicție: cum de oameni care scot din pământ cantități uriașe de legume ajung să câștige mai puțin decât cei care le revând. În Lungulețu, circa o mie de agricultori cultivau an de an varză și cartofi, dar aveau mari greutăți la vânzare. Uneori, prețul oferit era atât de mic încât o parte din producție era pur și simplu distrusă.
Pentru primul film, lansat în 2016, regizorul nu s-a limitat la rolul de observator. A luat în arendă aproximativ un hectar, a pus bani în el, a muncit alături de localnici și a încercat să-și vândă recolta. A pierdut bani, dar a înțeles mecanismul. Când aproape toată comunitatea plantează aceleași culturi, oferta depășește cererea de moment. Fără depozite, fără capacități de procesare și fără o forță de negociere comună, producătorii se întrec între ei în scăderea prețurilor, iar cine nu vinde azi riscă să rămână cu marfa nevândută mâine.
Documentarul a fost povestit cu umor și autoironie, iar regizorul nu s-a așezat deasupra personajelor sale. Filmul a ajuns la festivaluri internaționale, inclusiv DOK Leipzig, și a primit în 2017 premiul pentru cel mai bun documentar la Premiile UCIN.
Continuarea, realizată în 2025, pornește de la o întrebare mai incomodă decât prima. România a avut în ultimul deceniu acces la fonduri europene, tehnologie agricolă și programe de dezvoltare rurală. De ce, atunci, agricultorii se lovesc de aceleași probleme? Georgescu îi regăsește pe oamenii pe care îi cunoscuse: utilajele există, pământul rodește, meseria se știe. Ce lipsește, în continuare, este siguranța economică, iar tocmai această constatare dă miza filmului.
Sursă text și foto: Sibiu Independent — articolul original