România a folosit doar aproximativ 20-30% din șansele pe care i le-a deschis apartenența la Uniunea Europeană, iar de vină nu e lipsa ideilor, ci a voinței politice de a le aplica. Concluzia îi aparține lui Vasile Puşcaş, negociatorul-șef al României cu UE între 2000 și 2004, care a făcut bilanțul într-un interviu pentru News.ro. „România a aderat la Uniunea Europeană, dar a făcut paşi modeşti pe calea integrării europene”, a spus el.
Fostul negociator susține că, după încheierea tratativelor, țara nu a mai avut o strategie clară de integrare. Fondurile europene au fost privite mult timp doar ca o problemă de absorbție, nu ca pârghie într-un plan coerent de dezvoltare. Cea mai grea consecință ar fi exodul românilor, pe care Puşcaş îl numără printre cele mai mari pierderi ale țării. În opinia lui, plecarea spre alte state membre s-a alimentat și din lipsa unui proiect de țară.
Puşcaş își amintește că drumul spre aderare a fost departe de a fi liniar. În 2003-2004, negocierile au fost amenințate de mai multe ori de blocaje, inclusiv de o inițiativă de înghețare a lor în Parlamentul European. Presiuni au venit din partea Olandei și, în ultima etapă, a Finlandei și a comisarului european pentru Extindere. Tot el spune că România nu a fost dorită în Uniune, așa cum reieșea din evaluările Comisiei Europene din anii ’90, și că episodul nu îi face plăcere să și-l amintească, mai ales că generațiile tinere îl cunosc puțin.
Despre prezent, fostul negociator are un verdict nuanțat. Intrarea în zona euro ar putea deveni un nou proiect de țară, dar România ar avea nevoie de aproape un deceniu ca să-și „repare casa”. Întârzierea aderării la Schengen a produs, în opinia lui, costuri pentru operatorii români. Mecanismul de cooperare și verificare l-a numit o povară majoră, devenită ulterior un instrument politizat în România.
Interviul atinge și extinderea UE spre Ucraina, Republica Moldova și Balcanii de Vest, pe care Puşcaş o plasează în contextul schimbărilor geopolitice și al războiului din Ucraina. Mesajul de fond rămâne însă unul critic la adresa clasei politice: instrumentele și competența există, dar lipsește hotărârea de a le pune în slujba societății.
Sursă text și foto: Ziar de Hunedoara — articolul original