Legăturile dintre Bihor și Banat sunt mai vechi și mai adânci decât simpla vecinătate a două regiuni din vestul țării: de decenii, mii de bihoreni s-au mutat la Timișoara și în împrejurimi, nu în valuri de disperare, ci treptat, atrași de locuri de muncă, de școli și de un climat social deschis. Un eseu dedicat fenomenului, pornit de la versurile „De Bihor poți fugi, da nu te poți ascunde” din „Imn bihorean”, cântat de Ciuraru din Aștileu, descrie aceste mutări ca pe o infuzie de energie, rigoare și talent pentru Banatul multicultural.
Cauzele s-au schimbat de la o epocă la alta. Primele plecări au avut legătură cu reforma agrară și cu fragmentarea excesivă a proprietăților din satele bihorene, în timp ce Banatul, cu pământ bun și fabrici în expansiune, oferea alternative. Industrializarea a accelerat mișcarea: tineri din Bihor au ajuns să lucreze în marile combinate timișorene sau în mineritul din Caraș-Severin. Universitățile au jucat un rol aparte, pentru că mulți absolvenți au rămas acolo unde au studiat și și-au întemeiat familii. După 1989, fluxul s-a mutat spre afaceri, jurnalism, artă și învățământ superior.
Drumul a contat la fel de mult ca motivele. Trenul direct Timișoara–Oradea, numit în limbaj popular „trenul studenților” sau al navetiștilor, a fost un spațiu de socializare în care se legau prietenii și se împărțeau merindele, iar acceleratul Timișoara–Iași, cu oprire la Oradea, a legat Banatul de Crișana și de Moldova. Pe șosea, DN79 a rămas axa rutieră a vestului; modernizările succesive au scurtat distanțele și au ținut în mișcare schimburile economice și umane dintre cele două centre urbane.
Textul pune accent și pe diferențele de temperament dintre cele două populații, pe care le vede ca pe o complementaritate. Bihorenii sunt descriși ca fiind direcți, încăpățânați, muncitori și ambițioși, trăsături atribuite și reliefului muntos al Apusenilor, în timp ce Banatul ar aduce toleranța și obișnuința conviețuirii dintre etnii. Trebuie spus că e vorba despre un eseu cu ton aproape apologetic, nu despre o cercetare sociologică: generalizările despre „firea” unei populații sau alta spun mai mult despre imaginea de sine a comunităților decât despre date verificabile.
Pentru Bihor, subiectul are o miză actuală. Tinerii care pleacă la studii și rămân în alt oraș sunt o pierdere demografică pentru județ, dar și o rețea de legături care poate fi folosită: în afaceri, în cultură, în proiecte comune între Oradea și Timișoara. Eseul sugerează că relația funcționează în ambele sensuri, cu schimburi academice, folclor împărtășit și turism, iar traseul feroviar și rutier dintre cele două orașe rămâne coloana vertebrală a acestei vecinătăți.
Sursă text și foto: TimNews — articolul original