Cine sună sau intră pentru prima dată la Hospice Casa Speranței din Brașov dă, de aproape cinci ani, peste Mirela, recepționera asociației. Pentru familiile care ajung aici după un diagnostic greu, ea este primul om cu care vorbesc, uneori chiar primul căruia îi spun ce se întâmplă cu ei.
Povestea ei are însă un început mai vechi. Acum 25 de ani, mama Mirelei s-a îmbolnăvit de cancer, iar ea se simțea singură și copleșită, în căutarea unui loc unde mama ei să primească ajutor. O poștăriță pe care o cunoștea i-a vorbit despre Hospice, care avea pe atunci sediul în zona Porții Schei. Medicii și asistentele care au venit la mama ei i s-au părut, spune ea, niște îngeri. Boala a avansat rapid, dar Mirela a înțeles că nu mai are de dus durerea singură: avea pe cine să întrebe și unde să sune.
„Cred că cel mai bine înțelegi suferința aceasta când ești pus în postura să treci prin ea. Iar eu înțeleg atât de bine oamenii care ne pășesc pragul, am fost ca ei și încă mai sunt”, a spus Mirela, potrivit reprezentanților Hospice Casa Speranței Brașov.
Anii au trecut, iar ea s-a întors acolo ca voluntară, cu gândul de a înapoia o parte din ajutorul primit. A rămas. Când s-a ivit nevoia unui recepționer, Mirela a primit postul și, spun colegii ei, lucrează cu un simț al răspunderii pe care îl poartă cu mândrie.
La recepție ajung oameni speriați, istoviți, uneori nerăbdători din cauza durerii. Mirela îi ascultă, îi îndrumă și caută împreună cu ei o soluție, încercând să facă primul pas în Hospice cât mai ușor. Crede că meseria aceasta cere răbdare și empatie, dar și puterea de a vedea omul în suferința lui fără a o prelua ca pe a ta. Cea mai mare reușită, spune ea, e când cineva intră abătut și pleacă mai liniștit, poate chiar zâmbind. De când lucrează aici, Mirela spune că prețuiește mai mult fiecare clipă: „HOSPICE m-a ajutat să trăiesc în prezent.”
Sursă text și foto: Biz Brașov — articolul original