Într-o piață în care sibienii își făceau zilnic cumpărăturile, un grup de locuitori putea intra doar două zile pe săptămână, și atunci abia după ora 11:30. Era una dintre măsurile care loveau evreii din Sibiu în 1942-1943, într-o perioadă în care discriminarea ajunsese în gesturile cele mai banale ale vieții de zi cu zi.
Restricția de la piață nu venea singură. Evreii erau evacuați din locuințe, nu mai aveau voie în anumite localuri și prăvălii, iar accesul la alimente, adică exact ce se vindea în piață, le era strâns controlat. Prin astfel de reguli mărunte, aplicate zi de zi, se instala excluderea unei comunități întregi din viața orașului. Amănuntul cu ora 11:30 e cel care spune mult: la acea oră, de regulă, cele mai bune produse se vindeau deja.
Subiectul a revenit în atenție la 84 de ani de la acele evenimente, odată cu Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, marcată în România pe 9 octombrie. Data face trimitere la începutul deportărilor evreilor români spre Transnistria, în 1941. Informația despre regula din piață a fost readusă în discuție de publicația Sibiul Azi.
Astfel de reglementări locale arată cum funcționa persecuția în practică: nu doar prin marile decizii luate la București, ci și prin interdicții care ajungeau până la taraba din piață și la ușa unui magazin. Tocmai de aceea, la comemorări, istoricii și comunitățile locale insistă pe poveștile concrete ale orașelor, care fac mai ușor de înțeles ce a însemnat, pentru oamenii de rând, ruperea unei comunități de restul societății.
Sursă text și foto: Sibiul Azi — articolul original