Luca Niculescu a trecut pe la toate partidele în căutare de sprijin și s-a întors cu mai puțin decât și-ar fi dorit: fiecare formațiune l-a primit politicos, dar l-a lăsat să plece cu propriile condiții și calcule electorale. Concluzia comentariului semnat de Diana Ștefan este că, în politica de acum, bunul-simț nu cântărește cât interesul de moment.
Contextul ales de autoare este cel al bugetului PNRR, pe care îl descrie ca pe un orizont deja întunecat. Pe fundalul acesta, turneul lui Niculescu printre partide apare ca un gest de bună-credință, lovit de orgoliile și de aritmetica electorală a celor care ar fi trebuit să-l susțină. Textul nu detaliază ce condiții au pus partidele și nici ce anume a cerut Niculescu, iar nicio formațiune nu este numită.
Ștefan alege să spună povestea printr-o comparație cinematografică. Îl vede pe Niculescu drept un personaj de film românesc, blând și reținut, bine intenționat, strivit „cu zâmbetul pe buze” de un sistem care nu știe ce să facă cu decența. Pentru rolul acesta ar fi potrivit, spune autoarea, actorul Horațiu Mălăele, iar atmosfera ar semăna cu cea din peliculele lui Lucian Pintilie.
Mesajul de fond rămâne unul sumbru. Autoarea scrie despre o țară care își privește viitorul „ca pe o proiecție veche, pe peliculă zgâriată” și despre o economie în care nu se mai râde, ci doar se oftează. Rămâne de văzut dacă negocierile lui Niculescu cu partidele vor mai avea un episod, iar textul nu oferă niciun indiciu în acest sens.
Sursă text și foto: Reper24 — articolul original